adjuraţie


adjuraţie
ADJURÁŢIE, adjuraţii, s.f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele "adjuro te". ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

adjuráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. adjuráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. adjuráţiei; pl. adjuráţii, art. adjuráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ADJURÁŢIE s.f. (Liv.) 1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele adjuro te. 2. Rugăminte insistentă, implorare. [gen. -iei, var. adjuraţiune s.f. / cf. lat. adiuratio, fr. adjuration].
Trimis de LauraGellner, 15.10.2004. Sursa: DN

ADJURÁŢIE s. f. 1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te. 2. rugăminte insistentă. (< fr. adjuration, lat. adiuratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • adjuraţiune — ADJURAŢIÚNE s.f. v. adjuraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român