bănuielnic

bănuielnic: BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. -nic.

Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DLRM

BĂNUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BĂNUIÉLNI//C bănuielniccă (bănuielnicci, bănuielnicce) v. BĂNUITOR. /bănuială + suf. bănuielnicnic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем написать реферат

bănui — BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a i face… … Dicționar Român
bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98 Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias