- bănuţel
- BĂNUŢÉL, bănuţei, s.m. (bot.) Bănuţ (3). – Bănuţ + suf. -el.Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98bănuţél s. m., pl. bănuţéi, art. bănuţéiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
bănuţel
Look at other dictionaries:
bănuţ — BĂNÚŢ, bănuţi, s.m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulţi. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici şi rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluţă, bănuţel… … Dicționar Român
