- bărdacă
- BĂRDÁCĂ, bărdace, s.f. 1. Ulcică smălţuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguieţe şi puţin strangulate spre coadă. – Din bărdac.Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX '98bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbărdácă (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBĂRDÁ//CĂ bărdacăce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardakTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbărdácă (-ce), s.f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Şeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare şi în tc.Trimis de blaurb, 13.08.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.