adorabil


adorabil
ADORÁBIL, -Ă, adorabili, -e, adj. Plin de farmec; fermecător, încântător, minunat. – Din fr. adorable, lat. adorabilis.
Trimis de ana_zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX '98

Adorabil ≠ abominabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ADORÁBIL adj. fermecător, încântător. (Un tânăr adorabil.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

adorábil adj. m., pl. adorábili; f. sg. adorábilă, pl. adorábile
Trimis de siveco, 09.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ADORÁBIL adorabilă (adorabili, adorabile) Care este plin de farmec; fermecător; încântător; admirabil. /<fr. adorable, lat. adorabilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ADORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de adorat; fermecător. [cf. fr. adorable, it. adorabile, lat. adorabilis].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2006. Sursa: DN

ADORÁBIL, -Ă adj. vrednic de adorat; fermecător; admirabil. (< fr. adorable, lat. adorabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • adorábil — adj. m., pl. adorábili; f. sg. adorábilã, pl. adorábile …   Romanian orthography

  • abominabil — abominábil, ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABOMINÁBIL, Ă, abominabili, e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. –… …   Dicționar Român

  • încântător — ÎNCÂNTĂTÓR, OÁRE, încântători, oare, adj. Care încântă; atrăgător, fermecător. – Încânta + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCÂNTĂTÓR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, răpitor, seducător,… …   Dicționar Român

  • admirabil — ADMIRÁBIL, Ă, admirabili, le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  ADMIRÁBIL adj. deosebit, excelent, încântător, remarcabil. (Un… …   Dicționar Român

  • fermecător — FERMECĂTÓR, OÁRE, fermecători, oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme şi în superstiţii; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjeşte. [var.: (pop.) fărmăcătór, oáre adj.] – Fermeca + suf. ător.… …   Dicționar Român