cale

cale
CÁLE, căi, s.f. I. 1. Fâşie de teren special amenajată pentru a înlesni circulaţia oamenilor, a vehiculelor şi a animalelor; drum. ♢ loc. adv. Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobişnuit, foarte. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se pune) în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla (sau a ieşi) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.); a împiedica pe cineva într-o acţiune, a i se împotrivi. A ieşi (sau a se duce) în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit. Calea-valea = treacă-meargă, aşa şi aşa, fie. Ce mai calea-valea = ce mai încolo şi încoace; pe scurt, în concluzie. A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau ...) = a fi aproape să..., pe punctul să..., gata de a... ♦ Cale ferată = mijloc de transport terestru, destinat circulaţiei vehiculelor prin rulare pe şine sau pe cabluri. ♦ (art.; urmat de determinări care indică numele) Nume dat unor străzi lungi şi largi. ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator. 2. Arteră de pătrundere într-un oraş, făcând legătura cu o şosea importantă. 3. Element al unei construcţii pe care se deplasează un aparat sau o maşină. 4. Succesiune de linii şi centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localităţi. 5. Călătorie. Dor de cale. ♢ expr. A face (sau a apuca) calea întoarsă = a se întoarce din drum. Cale bună! formulă de urare la plecarea cuiva; drum bun! 6. Distanţă, depărtare. A mers cale de două ceasuri. II. fig. Direcţie luată de o dezvoltare, de o acţiune, de o mişcare; linie. ♦ Metodă, mijloc, modalitate, procedeu. ♢ Cale de atac = mijloc prin care partea nemulţumită de hotărârea unui organ de jurisdicţie sesizează organul competent în vederea desfiinţării hotărârii şi rejudecării litigiului. ♢ loc. adv. Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativă. – lat. callis.
Trimis de valeriu, 04.02.2003. Sursa: DEX '98

CÁLE s. 1. drum, (înv. şi reg.) potecă. (Îi stă în cale.) 2. cale ferată = drum-de-fier, linie-ferată, (pop.) şină, (Transilv., Bucov. şi Ban.) ştrec. (Se deplasează pe cale.) 3. (anat.) cale aferentă v. cale motoare; cale motoare = cale aferentă. 4. direcţie, linie, sens. (Ce cale va urma această dezvoltare?) 5. v. mod. 6. filieră, intermediu, mijlocire. 7. (astron.) calea lactee = calea-laptelui, (pop.) calea-robilor, drumul-robilor, (reg.) brâul-Cosânzenii, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-şchiopilor, calea-ţiganului, drumul-laptelui, paiele-ţiganului; Calea-Laptelui v. Calea Lactee.
Trimis de siveco, 01.04.2009. Sursa: Sinonime

CÁLE s. v. depărtare, distanţă, motiv, pretext, scuză, spaţiu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CALEA-LUI-TROIÁN s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonime

CALEA-ÓRBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonime

CALEA-RĂTĂCÍŢILOR s. v. şarpele.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CALEA-RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonime

CALEA-ŢIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonime

CALEA-VÁLEA interj. v. fie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cále s. f., g.-d. art. căii; pl. căi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Cálea-Láptelui s. pr. f.
Trimis de siveco, 23.10.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

Cálea-Róbilor s. pr. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÁL//E căi f. 1) Fâşie de teren special amenajată pentru circulaţia oamenilor, a vehiculelor sau a animalelor. ♢ Din cale -afară peste măsură. caleea vieţii cursul vieţii. A-şi face cale (sau drum) a) a-şi crea posibilităţi de pătrundere undeva; b) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. A găsi cu cale a socoti că este nimerit. A face cuiva cale a lăsa să treacă. A sta în caleea cuiva a împiedica pe cineva să-şi ajungă ţinta. A-i ţine caleea cuiva a) a urmări pe cineva în mod insistent pentru a-i câştiga bunăvoinţa; b) a pândi trecerea cuiva. A pune ţara la cale a discuta multe şi de toate. A fi pe cale de a... a fi gata de a...; a fi pe punctul să... A-şi pune gura (sau burta) la cale a mânca pe săturate. cale bună! urare făcută la plecarea cuiva; călătorie plăcută! A face cale întoarsă a se întoarce din drum. caleea-valea fie; treacă-meargă. Ce mai caleea-valea ce să mai lungim vorba!; ce mai încolo-încoace! 2) înv. Stradă care servea drept arteră principală de circulaţie într-un oraş. 3) Linie de comunicaţie. cale ferată. cale aeriană. Pe caleea aerului. 4) la pl.: Căi respiratorii sistem de organe care asigură respiraţia; aparatul respirator. 5) Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei maşini, al unui aparat. ♢ cale de rulare suprafaţă pe care rulează roţile sau rolele unui sistem tehnic. cale de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni în radiodifuziune sau în telefonie. 6) fig. Direcţie de dezvoltare, de mişcare. ♢ Pe cale administrativă prin organele de administraţie. Pe cale ierarhică din instanţă în instanţă. A o lua pe altă cale a încerca prin altă metodă. 7) Interval care separă două puncte în spaţiu; distanţă; depărtare. A mers cale de două zile. [art. calea; G.-D. căii] /<lat. callis
Trimis de siveco, 01.04.2009. Sursa: NODEX

cále cále, s.f. (reg.) coş, horn; ogeac.
Trimis de blaurb, 25.03.2006. Sursa: DAR

cále (cắi), s.f.1. Stradă, drum, şosea. – 2. Parcurs şi durată a acesteia. – 3. Distanţă (mai ales în expresia cale de). – 4. Mijloc, procedeu, modalitate. – Mr. cale, megl. cali, istr. cǫle. lat. callem (Puşcariu 262; REW 1520; Candrea-Dens., 234; DAR; Puşcariu, Lr., 319); cf. it. calle (ven. cale), cat. call, sp. calle. Pentru semantism cf. Puşcariu, Études de linguistique, 40; şi Dacor., VIII, 283; şi Rosetti, I, 174. cf. călător. Der. docale adv. (Maram., dintr-odată); calist, s.m. (arg., om care se plimbă alene), în argoul din Bucureşti şi în limbaj fam. desemnează de obicei pe cei care se plimbă în mod regulat pe Calea Victoriei, arteră principală a oraşului. Cale a trecut în ngr. ϰαλειά, cuvînt care pare a se folosi în unele expresii fixe, cum sînt πάω ϰαλειά μου "plec, mă duc" sau πίγαινε ϰαλειά σου "urmează-ţi drumul".
Trimis de blaurb, 05.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cale — 1. (ka l ) s. f. 1°   Fond d un navire ou partie la plus basse qui entre dans l eau, et qui s étend de la poupe à la proue. •   Le mousse courait se cacher à fond de cale en poussant des cris, CHATEAUB. Génie, I, V, 4.    Fig. Être à fond de cale …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Cale — oder Čale oder Calé ist der Familienname folgender Personen: Hrvoje Čale (* 1985), kroatischer Fußballspieler J. J. Cale (* 1938), US amerikanischer Musiker und Komponist John Cale (* 1942), britischer Artrock Musiker Josip Čale (* 1983),… …   Deutsch Wikipedia

  • Čale — Cale oder Čale ist der Nachname von mehreren Personen: Hrvoje Čale (* 1984), kroatischer Fußballspieler J. J. Cale (* 1938), US amerikanischer Musiker und Komponist John Cale (* 1942), britischer Artrock Musiker Josip Čale (* 1983), kroatischer… …   Deutsch Wikipedia

  • Cale — may refer to:;People * J. J. Cale, an American songwriter and musician * John Cale, a Welsh musician, songwriter and record producer * Cale Yarborough, a retired NASCAR racer * Hrvoje Čale, a Croation footballer;Places * Cale, Arkansas, United… …   Wikipedia

  • cale — CALE. s. f. Abri entre deux pointes de terre ou de rocher. Le vaisseau battu de la tempête se sauva dans une cale. Les Corsaires se cachent dans des cales, pour surprendre les petits vaisseaux quipassent. f♛/b] On appelle Fond de cale, Le lieu le …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • Cale — Saltar a navegación, búsqueda Cale puede referirse a: J.J. Cale, músico y compositor estadounidense. John Cale, compositor y productor galés. El nombre antiguo de la ciudad de Oporto, y del que deriva el nombre de Portugal (Portus Cale). Obtenido …   Wikipedia Español

  • Calé — Caractéristiques orbitales (Époque J2000.0) Type Satellite naturel de Jupiter Demi grand axe 23 217 000 km Excentricité 0,2599 …   Wikipédia en Français

  • calé — calé, e adj. Instruit, fort : Il est calé en maths. Difficile, compliqué : Les maths, c est calé. / Refusé ; recalé à un examen : Il a été calé à cause des maths …   Dictionnaire du Français argotique et populaire

  • cale — CALE. s. f. Abry. Les vaisseaux se sauvent dans les cales. On appelle, Fonds de cale, Le lieu le plus bas d un vaisseau. On a mis ces marchandises, ces esclaves à fond de cale. Il signifie aussi, Une espece de bonnet & de coiffure de teste pour… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • calé — calé, ée 1. (ka lé, lée), part. passé de caler 1. Abaissé. Une voile calée. calé, ée 2. (ka lé, lée), part. passé de caler 2. 1°   Assujetti avec une cale. 2°   Populairement, qui a quelque aisance, qui est en bonne position …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”