calendarístic — adj. m., pl. calendarístici; f. sg. calendarísticã, pl. calendarístice … Romanian orthography
stil — STIL, stiluri, s.n. I. 1. Mod specific de exprimare într un anumit domeniu al activităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le… … Dicționar Român
trimestru — TRIMÉSTRU, trimestre, s.n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărţit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris. Trimis de ana zecheru, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 TRIMÉSTRU s. (înv.) cvartal. (Anul… … Dicționar Român
lună — LÚNĂ, (I 3, II) luni, s.f. I. 1. Astru, satelit al Pământului, care se învârteşte în jurul acestuia şi pe care îl luminează în timpul nopţii. ♢ Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncţie cu Soarele, când se vede o mică porţiune din… … Dicționar Român
Lex Antiqua Valachorum — Lex Antiqua Valachorum, meaning Ancient Wallachian Law , also called Jus Valahicum/Valachorum ( the Wallachian Right ), represents a collection of the Romanian pre statal judicial system, with afferent juridical rituals, customs and traditions,… … Wikipedia
ГРАФИК СЕТЕВОЙ КАЛЕНДАРНЫЙ — сетевой график, в котором сроки выполнения работ зафиксированы в календарных датах (Болгарский язык; Български) календарей мрежов график (Чешский язык; Čeština) kalendářní síťový graf (Немецкий язык; Deutsch) terminiertes Netzwerk (Венгерский… … Строительный словарь
ПЛАН КАЛЕНДАРНЫЙ — документ, устанавливающий на более короткие периоды конкретные объёмы и последовательность работ по обеспечению выполнения установленных на год плановых заданий (Болгарский язык; Български) календарей план (Чешский язык; Čeština) kalendářní plán… … Строительный словарь
cancer — CÁNCER, cancere, s.n. 1. Termen general care denumeşte diverse forme de tumori maligne ce se caracterizează printr o înmulţire excesivă a ţesuturilor unor organe; neoplasm, rac. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci şi bacterii… … Dicționar Român
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
graţie — GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau… … Dicționar Român
