adormire


adormire
ADORMÍRE s.f. Faptul de a adormi. ♦ fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – v. adormi.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Adormire ≠ deşteptare, trezire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

adormíre s. f., g.-d. art. adormírii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

adormire s.f. sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 14.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • deşteptare — DEŞTEPTÁRE, deşteptări, s.f. Faptul de a (se) deştepta; deşteptat. ♦ Momentul când se trezeşte cineva din somn. ♦ Semnal care anunţă scularea de dimineaţă în internate, cazărmi etc. – v. deştepta. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • neadormire — NEADORMÍRE, neadormiri, s.f. (pop.) Atenţie, grijă, veghe. ♢ loc. adv. Cu neadormire = a) atent, cu grijă; b) neîncetat, continuu. [pr.: ne a ] – Ne + adormire. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  neadormíre s. f. (sil. ne a ), g. d …   Dicționar Român

  • trezire — TREZÍRE, treziri, s.f. Acţiunea de a (se) trezi şi rezultatul ei. – v. trezi. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  Trezire ≠ adormire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  TREZÍRE s. 1. deşteptare, sculare, sculat. (trezire din… …   Dicționar Român