canapea

canapea
CANAPEÁ, canapele, s.f. Mobilă (cu spătar şi cu braţe, uneori capitonată) pe care se şade şi pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapés. cf. fr. c a n a p é, germ. K a n a p e e.
Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98

canapeá s. f., art. canapeáua, g.-d. art. canapélei; pl. canapéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CANAP//EÁ canapeaéle f. Mobilă în formă de pat lung, cu spătar şi cu braţe, de obicei capitonate, pe care se poate şedea sau dormi. [art. canapeaua; G.-D. canapelei; Sil. -na-pea] /<fr. canapé, germ. Kanapee, ngr. kanapés
Trimis de siveco, 21.07.2007. Sursa: NODEX

CANAPEÁ s.f. 1. Divan îngust, îmbrăcat în stofă sau în piele, care are de obicei un spătar şi braţe; sofa. 2. Felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, şuncă, icre etc. [< fr. canapé, cf. germ. Kanapee].
Trimis de LauraGellner, 26.11.2004. Sursa: DN

CANAPEÁ s.f. Felie de pâine fără coajă, de grosime şi formă variabile (pătrată, rotundă, triunghiulară), unsă de obicei cu unt, apoi garnisită divers; poate fi servită rece, pâinea fiind prăjită sau nu în prealabil, sau caldă, gratinată după ce a fost garnisită; fr. canapé; germ Canapé.
Trimis de gal, 21.10.2005. Sursa: DGE

canapéa (canapéle), s.f. – Sofa. – var. (Mold.) canape. – Mr. canape. it., fr. canapé (sec. XIX), cf. ngr. ϰαναπές, tc. kanape.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CANAPÉA s. f. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam etc. (< fr. canapé)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • dormeză — DORMÉZĂ, dormeze, s.f. Canapea îngustă fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi. – Din fr. dormeuse. Trimis de LauraGellner, 19.06.2004. Sursa: DEX 98  dorméză s. f., g. d. art. dormézei; pl. dorméze Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • banchetă — BANCHÉTĂ, banchete, s.f. 1. Bancă1 mică (capitonată) fără spetează; bancă1 sau canapea montată în vehicule. 2. Porţiune orizontală, în formă de treaptă, într o lucrare de terasament. 3. (În echitaţie) Obstacol natural format dintr o moviliţă… …   Dicționar Român

  • divan — DIVÁN, divane, s.n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate şedea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuţii politice, administrative şi juridice, alcătuit din cei mai înalţi demnitari; (în ţările româneşti) sfat domnesc. ♢… …   Dicționar Român

  • canapeluţă — CANAPELÚŢĂ, canapeluţe, s.f. Diminutiv al lui canapea. – Canapea + suf. eluţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  canapelúţă s. f., g. d. art. canapelúţei; pl. canapelúţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • otomană — OTOMÁNĂ, otomane, s.f. (înv.) 1. Canapea, sofa. 2. Un fel de stofă groasă. – Din fr. ottomane, germ. Ottomane, it. ottomana. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  otománă (canapea) s. f., g. d. art. o …   Dicționar Român

  • colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… …   Dicționar Român

  • meridian — MERIDIÁN, meridiane, s.n., adj. 1. s.n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecţia suprafeţei Pământului cu serniplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. ♢… …   Dicționar Român

  • meridiană — MERIDIÁNĂ s.f. 1. Intersecţia unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. ♢ (Astr.) Meridiana locului = intersecţia planului meridian cu planul orizontal într un loc dat; linie meridiană. 2. Canapea cu spătar şi braţe… …   Dicționar Român

  • sandviş — SÁNDVIŞ, sandvişuri, s.n. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune o felie de brânză, de salam etc. (şi peste care se aşază o altă felie de pâine). Trimis de MihaelaStan, 11.07.2003. Sursa: DLRC  SÁNDVIŞ, sandvişuri, s.n. Felie de pâine… …   Dicționar Român

  • sofa — SOFÁ, sofale, s.f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din tc. sofa. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  sofá s. f., art. sofáua, g. d. art. sofálei; pl. sofále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar orto …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”