canin

canin
CANÍN, -Ă, canini, -e, adj., s.m. 1. adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. s.m. Fiecare dintre dinţii lungi şi ascuţiţi, aşezaţi între dinţii incisivi şi premolari, foarte dezvoltaţi la animalele carnasiere. – Din fr. canin, canine, lat. caninus.
Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98

CANÍN adj., s. 1. adj. (zool.) (rar) câinesc. (Rasa canin.) 2. s. (anat.) colţ.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

canín (de câine) adj. m., pl. caníni; f. sg. canínă, pl. caníne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

canín (dinte) s. m., pl. caníni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CANÍN1 canină (canini, canine) Care este caracteristic câinilor; de câine. Rasă canină. /<lat. caninus, fr. canin
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CANÍN2 canini m. Dinte ascuţit şi lung, aflat între dinţii incisivi şi măsele, foarte dezvoltat la animalele carnivore; dinte câinesc. /<lat. caninus, fr. canin
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (şi s.m.) = dinte ascuţit şi lung, aşezat între dinţii incisivi şi măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine].
Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DN

CANÍN, -Ă I. adj. de câine. II. s. m. dinte ascuţit şi lung, între incisivi şi premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • canin — canin …   Dictionnaire des rimes

  • canin — canin, ine [ kanɛ̃, in ] adj. • 1390; lat. caninus, de canis « chien » 1 ♦ Relatif au chien. Races canines. Exposition canine. 2 ♦ Fig. Une faim canine, dévorante. Vx Dents canines. ⇒ canine. ● canin, canine adjectif (latin caninus …   Encyclopédie Universelle

  • canin — canin, ine (ka nin, ni n ) adj. 1°   Qui tient du chien. L espèce canine. Faim canine, faim très pressante. •   Notre renard pressé par une faim canine, LA FONT. Fabl. XI, 6.    Dans le langage ordinaire, le féminin seul est usité.    S. m. Terme …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • canin — CANIN, INE. adject. Qui tient du chien. Il n est d usage qu au féminin, et en ces deux phrases: Faim canine, pour dire, Faim dévorante qu on a peine à rassasier; et Dent canine, qui se dit d Une des dents pointues qui servent à inciser les… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • canin — Canin, [can]ine. adj. Appartenant au chien. Faim canine, qui veut dire, Faim devorante, & qu ou a peine à rassasier. Dent canine, grosse dent …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Canin — Chien Wikipédia …   Wikipédia en Français

  • Canin, Monte — Canin, Monte, 2610 m hoher, schneebedeckter Berg in der nach ihm benannten Gruppe der Julischen (Raibler) Alpen, fällt östlich zum Isonzotal ab …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • CANIN — INE. adj. Qui tient du chien. Il n est guère usité qu au féminin, dans ces locutions : Faim canine, Faim dévorante qu on a peine à apaiser ; et, Dents canines, Les dents pointues qui servent principalement à rompre, à briser les corps durs. Les… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • canín — I. (de câine) adj. m., pl. caníni; f. sg. canínã, pl. caníne II. (dinte) s. m., pl. caníni …   Romanian orthography

  • caṇin — चणिन् …   Indonesian dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”