aducţie

ADÚCŢIE, aducţii, s.f. 1. Construcţie hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mişcare efectuată de un muşchi aductor. [var.: aducţiúne s.f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



adúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. adúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. adúcţiei; pl. adúcţii, art. adúcţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ADÚCŢI//E aducţiei f. 1) tehn. Construcţie hidrotehnică pentru conducerea unui fluid de la locul de colectare până la punctul de folosire. aducţie de apă potabilă. 2) anat. Mişcare a unui muşchi aductor. [G.-D. aducţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. adduction, lat. aductio, aducţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ADÚCŢIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acţiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ♢ Aducţie de apă = apeduct. 2. Acţiunea muşchilor aductori. [var. aducţiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].

Trimis de LauraGellner, 20.10.2004. Sursa: DN



!adúcţie/aducţiúne (-ţi-e/-ţi-u-) s. f., art. adúcţia (-ţi-a)/aducţiúnea, g.-d. art. adúcţiei/aducţiúnii; pl. adúcţii/aducţiúni, art. adúcţiile (-ţi-i-)/aducţiúnile

Trimis de CristinaDianaN, 04.06.2007. Sursa: DOOM 2



ADÚCŢIE s. f. 1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN