car

car
CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries).
Trimis de valeriu, 30.10.2008. Sursa: DEX '98

CAR2, care, s.n. 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roţi, cu tracţiune animală, folosit la tară pentru transportarea poverilor. ♢ Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (înv. şi pop.) Car de foc = tren. ♢ expr. Nici în car, nici în căruţă, se spune despre cineva nehotărât, care nu ştie ce vrea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. ♢ Compuse: Carul-Mare = constelaţie alcătuită din şapte stele aşezate în formă de car2 (1); ursa-mare; Carul-Mic = constelaţie formată din şapte stele (printre care şi steaua polară) aşezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; ursa-mică. ♦ (În antichitate) Vehicul cu două roţi, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri şi la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne. ♦ fig. Mulţime, grămadă. Un car de ani. ♢ Loc adv. Cu carul = din belşug. 3. (reg.) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotiţe, pe care se aşază buşteanul pentru a fi prefăcut în scânduri. – lat. carrus (cu unele sensuri noi după fr. char).
Trimis de valeriu, 30.10.2008. Sursa: DEX '98

CAR3, caruri, s.n. Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la maşina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor şi a rândurilor. – După engl. [typewriter] carriage, fr. chariot.
Trimis de valeriu, 30.10.2008. Sursa: DEX '98

CAR s. 1. car funebru v. dric; car funerar v. dric; car mortuar v. dric. 2. (astron.) Carul-Mare = (livr.) Ursa-Mare; Carul-Mic = (livr.) Ursa-Mică. 3. (tehn.) (reg.) căruţă, masă, război, sclai. (car la joagăr.)
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Sinonime

CAR s. v. grămadă, moară, mulţime, ţintar.
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Sinonime

CAR DE FÓC s. v. locomotivă, maşină, tren.
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Sinonime

car (insectă) s. m., pl. cari
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

car (vehicul) s. n., pl. cáre
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

car (piesă la maşina de scris) s. n., pl. cáruri
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

CAR1 care n. 1) Vehicul cu patru roţi tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea încărcăturilor mari. ♢ car funebru vehicul cu care sunt duşi morţii la cimitir; dric. A pune carul înaintea boilor a face ceva altfel decât este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care încape într-un asemenea vehicul. Un car de fân. 3) (în antichitate) Trăsură cu două roţi, trasă de cai şi folosită la festivităţi şi ceremonii. car de triumf. 4) fig. Cantitate mare de ceva; grămadă; mulţime. Un car de ani. ♢ Cu carul în cantitate mare; cu grămada; din belşug. 5): carul-Mare constelaţie alcătuită din şapte stele ce reprezintă un car cu oişte; Ursa-Mare. carul-Mic constelaţie asemănătoare cu Carul-Mare, dar cu distanţa dintre stele mai mică; Ursa-Mică. /<lat. carrus
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: NODEX

CAR2 cari m. 1) la pl. Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros şi picioare scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. 2) Insectă din această specie. /<lat. carius
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: NODEX

CAR3 caruri n. Piesă mobilă şi glisantă a unor maşini. carul maşinii de scris. /<fr. chariot
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: NODEX

car (cáre), s.n.1. Vehicul cu patru roţi, cu tracţiune animală. – 2. Cărătură. – 3. (înv.) Obligaţia de a contribui personal la transporturile de Stat. – 4. Parte a unor aparate ca ferăstrăul mecanic, maşina de scris etc. – Mr., megl. car. lat. carrus (Puşcariu 284; Candrea-Dens., 253; REW 1721; DAR); cf. alb. karrë, it., prov., cat., sp., port. carro, fr. char. Der. căroaie, s.f. (car cu două roţi; car pentru transportul trunchiurilor de copaci, cu distanţa între osii care poate fi schimbată; dispozitiv care pune urzeala în războiul de ţesut); cărucer, s.m. (înv., căruţaş); cărucior, s.n. (dim. al lui car; trăsurică de copil); căruţ, s.n. (car, căruţă); căruţă, s.f. (car), mr., megl. căruţă; căruţaş, s.m. (vizitiu; arg., dezertor); căruţi, vb. (a transporta). Căruţă poate fi un sing. analogic de la căruţe, pl. de la dim. normal căruţ; însă ar putea fi la fel de bine lat. carucca, al cărui pl. *căruce ar putea da căruţe, prin influenţa aceluiaşi dim. (Pascu, I, 57, îl derivă de la un lat. *carrucia, care este inutil; cf. şi Iordan, BF, VI, 150). Din rom. provine bg., rut. karuca (Miklosich, Wander., 16), rut. kary, "car" (Candrea, Elemente, 404), sb. karuce, mag. karuca (Edelspacher 15).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

car (cári), s.m. – Specie de insectă mică dăunătoare (Anobium pertinax). – var. (înv.) cariu. lat. caries (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 411; REW 1697), sau carius (Puşcariu 293; Candrea-Dens., 259); cf. sp. caronjo, caroncho, arag., port. quara, cat. quer. – Der. cări, vb. (a găuri, a roade, a mînca); cărete, s.m. (car, insectă), pe care Diculescu, Elementele, 455, îl derivă, prin intermediul unei forme ipotetice *scărete, de la gr. σϰαρίς (pentru valoarea de singularizare a suf. -ete, cf. Graur, BL, II, 246-9).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CAR s. n. piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la maşina de scris. (după engl. /typewriter/ carriage, fr. chariot)
Trimis de raduborza, 30.10.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • car — car …   Dictionnaire des rimes

  • -car — car·is; …   English syllables

  • car — W1S1 [ka: US ka:r] n ↑fog lamp, ↑headlight, ↑indicator, ↑mirror [Date: 1800 1900; Origin: car carriage (14 19 centuries), from Anglo French carre, from Latin carrus] 1.) a vehicle with four wheels and an en …   Dictionary of contemporary English

  • car — car·do; car·don·ci·llo; car·doon; car·du·a·ce·ae; car·du·e·line; car·du·e·lis; car·du·us; car·ene; car·ex; car·fax; car·ga; car·ga·dor; car·go; car·hop; car·i·ama; car·ib; car·ib·al; car·ib·bee; car·i·bou; car·i·ca; car·i·ca·ce·ae;… …   English syllables

  • Car — Car, n. [OF. car, char, F. cahr, fr. L. carrus, Wagon: a Celtic word; cf. W. car, Armor. karr, Ir. & Gael. carr. cf. {Chariot}.] 1. A small vehicle moved on wheels; usually, one having but two wheels and drawn by one horse; a cart. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • CAR e. V. — car e. V. steht für competence center automotive region aachen euregio maas rhein. car ist ein unabhängiges Kompetenznetzwerk mit Sitz in Aachen, das 2001 unter Mitwirkung des Oberbürgermeisters der Stadt Aachen gegründet wurde. Die Aktivitäten… …   Deutsch Wikipedia

  • Car — ist: das englische Wort für Automobil oder Waggon die schweizerische Bezeichnung für einen Reisebus Car (Insel) eine Insel der Nikobaren Car (Sprache) eine nikobaresische einheimische Sprache das Sternbild Kiel des Schiffs (lat. Carina) in der… …   Deutsch Wikipedia

  • čar — čar̃ interj., čar žr. čer: 1. Vyrai lauke pjauja dobilus – čar̃ čar̃ Skr. Čar! čar! karštuvai čarška, kad karši vilnas J. Čar! čar! sniegas po kojų čarška einant J. 2. Vištalis čar̃ čar̃ sučirškė Vvr. Strazdas čar čar čar ėmė sukt apie galvą Rm.… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • car — [ kar ] noun count *** 1. ) a road vehicle for one driver and a few passengers. Someone who drives a car is called a driver: She s learning to drive a car. I ll take you to the train station in the car. She got into her car and drove away. a car… …   Usage of the words and phrases in modern English

  • CAR — Pour les articles homonymes, voir Cars. Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. Car peut faire référence à : car, un véhicule motorisé servant au transport en commun de voyageurs ; Čar …   Wikipédia en Français

  • câr — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări. ♢ expr. (Adverbial sau substantivat) Câr mâr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că i câr, că i mâr, se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”