carenă

CARÉNĂ, carene, s.f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găseşte sub linia de plutire. 2. Proeminenţă prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



CARÉNĂ s. (mar.) (rar) operă vie. (carenă unei nave.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



carénă s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CARÉN//Ă carenăe f. 1) (la păsări) Proeminenţă alungită în formă de creastă a sternului pe care sunt fixaţi muşchii pieptului şi care acţionează aripile. 2) bot. Porţiune din corola leguminoaselor care ia naştere din concreşterea a două petale inferioare. 3) Parte exterioară a unei nave care se află sub linia de plutire. /<fr. carene, it. carena

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CARÉNĂ s.f. 1. Partea din corpul navei care stă sub apă. ♦ Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. 2. Porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, care ia naştere prin unirea celor două petale inferioare. 3. Ieşitură a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la păsări. [pl. -ne. / < fr. carène, it. carena].

Trimis de LauraGellner, 02.12.2004. Sursa: DN



carénă (caréne), s.f. – Partea exterioară a corpului unei nave. – var. carină. fr. carène, var. din ngr. ϰαρίνα (Gáldi 158).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ♢ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieşitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN