adâncime


adâncime
ADÂNCÍME, adâncimi, s.f. 1. Faptul sau însuşirea de a fi adânc; distanţă de la suprafaţa sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei; (concr.) parte adâncă, adâncită; adânc, afunzime. 2. (concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiş. 3. fig. Tărie, forţă, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Adânc + suf. -ime.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ADÂNCÍME s. 1. v. adânc. 2. v. profunzime. 3. profunzime, (livr.) profunditate. (adâncime unei văi.) 4. importanţă, însemnătate, profunzime, seriozitate. (adâncime prefacerilor survenite.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

adâncíme s. f., g.-d. art. adâncímii; pl. adâncími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ADÂNCÍM//E adâncimei f. 1) Distanţa de la suprafaţă (de la gură, margine) până la fund sau până la un punct anumit spre fund. La o adâncime de 10 metri. adâncimeea peşterii. 2) fig. Putere de manifestare; profunzime. adâncimeea unui sentiment. /adânc + suf. adâncimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • intalie — INTÁLIE s.f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din fr. intaille. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  intálie s. f. (sil. li e), art. intália (sil. li a), g. d. intálii, art. intáliei Trimis de… …   Dicționar Român

  • profunzime — PROFUNZÍME, profunzimi, s.f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca şi de a înţelege lucrurile în esenţa, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. ime. Trimis de oprocopiuc, 21.04.2004. Sursa: DEX 98  PROFUNZÍME s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • superficial — SUPERFICIÁL, Ă, superficiali, e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafaţa unui obiect, a unei fiinţe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafaţă, fără să atingă miezul, esenţa lucrurilor. ♦ fig. (Despre oameni) Care tratează… …   Dicționar Român

  • adânc — ADẤNC, Ă, (1) adânci, adj., (II) adâncuri, s.n. I. adj. 1. (Despre ape, cavităţi sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) mare de marginea de sus, de suprafaţă; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ♢ expr. (A ajunge, a trăi …   Dicționar Român

  • coloană — COLOÁNĂ, coloane, s.f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susţină o parte dintr un edificiu sau să l înfrumuseţeze. ♦ (anat.) Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susţinere a… …   Dicționar Român

  • izobat — IZOBÁT, Ă adj. De aceeaşi adâncime. // s.f. izobată – linie care uneşte pe o hartă marină sau geologică punctele cu aceeaşi adâncime. [var. isobat, ă adj., s.f. / < fr. isobathe, cf. gr. isos – egal, bathos – profunzime]. Trimis de… …   Dicționar Român

  • adânci — ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S a adâncit în pădure. ♦ fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3 …   Dicționar Român

  • afund — AFÚND, Ă, afunzi, de, adj., adv. 1. adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. adv. La o distanţă (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ♢ expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într o apă. (reg.) A dormi afund = a dormi profund,… …   Dicționar Român

  • calaj — CALÁJ, calaje, s.n. Imobilizare a unui organ de maşină. 2. Aşezare la orizontală a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de aşezare a aripii sau a ampenajului faţă de fuzelajul unui avion. 4. Adîncime la care se scufundă în apă o… …   Dicționar Român

  • penetraţie — PENETRÁŢIE, penetraţii, s.f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafeţe care se intersectează, penetranţă. 2. Pătrundere, infiltrare. extindere sau circulaţie în spaţiu. ♢ Arteră de… …   Dicționar Român