carotă


carotă
CARÓTĂ, carote, s.f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roşiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundaţie al unei şosele, în vederea verificării proprietăţilor fizice şi mecanice ale acesteia în laborator. 3. fig. (Rar) Înşelătorie, şmecherie, trişare, şarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziţie dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.
Trimis de valeriu, 03.11.2007. Sursa: DEX '98

carótă s. f., pl. caróte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CARÓTĂ1 f. livr. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte de culoare galbenă-roşcată. /<fr. carotte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CARÓT//Ă2 carotăe f. 1) Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăţilor terenului. 2) Probă de material luată din betonul unei şosele, în vederea determinării proprietăţii fizico-mecanice a acesteia. 3) Poziţie dificilă la jocul de biliard, lăsată în mod intenţionat adversarului. /<fr. carotte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CARÓTĂ s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roşiatică. II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundaţie al unei şosele după 28 de zile de la turnare. III. (fig.; franţuzism) Înşelătorie, şarlatanie. IV. (fam.) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov].
Trimis de LauraGellner, 17.03.2006. Sursa: DN

CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor. ♢ probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice. III. (fig.) înşelătorie, şarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • carota — CAROTÁ, carotez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A înşela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  carotá vb., ind. prez. 1 sg.… …   Dicționar Român

  • carota — /ka rɔta/ [lat. tardo carōta, dal gr. karōtón ]. ■ s.f. 1. (bot.) [radice ingrossata della pianta omonima] ▶◀ Ⓖ (region.) pastinaca, Ⓖ (region.) radica gialla. ● Espressioni: fig., pel di carota [persona dai capelli rossi] ▶◀ fulvo, (region.)… …   Enciclopedia Italiana

  • Carōta — Carōta, Möhre, s.d.u. Daucus carota …   Pierer's Universal-Lexikon

  • carota — adjetivo,sustantivo masculino y femenino 1. Uso/registro: coloquial. [Persona] que es caradura: Elsa es una carota terrible, no te fíes de ella. Son unos carotas estos chicos …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • carota — com. coloq. caradura …   Diccionario de la lengua española

  • carota — s. desvergüenza, frescura. ❙ «¡Vaya morro! ¡Qué carota!» Fernando Martínez Laínez, Andante mortal. ❙ «Pero aquella carota, aquella atención respetuosa del tipo...» Juan Marsé, La oscura historia de la prima Montse. ❙ ▄▀ «No tiene carota el tío ni …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • carota — ca·rò·ta s.f., s.m.inv., agg.inv. 1a. s.f. AU ortaggio dalla polpa dura e dolciastra di colore rosso arancione, di forma allungata, costituito dalla radice di una pianta erbacea, largamente coltivato e mangiato crudo o cotto, spec. come contorno …   Dizionario italiano

  • carota — ► adjetivo/ sustantivo masculino femenino coloquial Caradura, descarado, fresco: ■ el muy carota se fue sin pagar. * * * carota (inf.) n. Aum. de «cara» en la acepción de «caradura» (descarado, desvergonzado o *cínico). * * * carota. com …   Enciclopedia Universal

  • carota — {{#}}{{LM C07361}}{{〓}} {{SynC07530}} {{[}}carota{{]}} ‹ca·ro·ta› {{《}}▍ adj.inv./s.com.{{》}} {{♂}}Referido a una persona,{{♀}} que tiene gran desfachatez o desvergüenza. {{#}}{{LM SynC07530}}{{〓}} {{CLAVE… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • carota — {{hw}}{{carota}}{{/hw}}s. f. 1 Pianta erbacea delle Umbellali con fiori composti bianchi e violetti e grossa radice a fittone, carnosa e commestibile | Radice di tale pianta, di colore rosso aranciato | (fig.) Pel di –c, persona dai capelli rossi …   Enciclopedia di italiano