adăpătoare


adăpătoare
ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s.f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalaţie de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ADĂPĂTOÁRE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. şi reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. şi Transilv.) halău, (Munt., Olt. şi Ban.) piuă. (adăpătoare pentru vite.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ADĂPĂT//OÁRE adăpătoareóri f. 1) Loc unde se adapă animalele. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; jgheab; uluc. adăpătoare automată. /a adăpa + suf. adăpătoareătoare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • jgheab — JGHEAB, jgheaburi, s.n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcut în piatră, într un trunchi de copac etc., permiţând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau… …   Dicționar Român

  • uluc — ULÚC, uluce, s.n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutreţul. 2. Canal de lemn sau tablă pus de a lungul streşinii caselor, pentru a aduna şi a conduce… …   Dicționar Român

  • adăpa — ADĂPÁ, adắp, vb. I. tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ refl. (Despre animale) A bea apă. ♢ fig. A se adăpa la izvoarele ştiinţei sau ale culturii.[prez. ind. şi: adáp] – lat. adaquare. Trimis de ana zecheru, 09.08.2002. Sursa: DEX 98  ADĂPÁ …   Dicționar Român

  • halău — s.n. (reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HALĂU2 s.n. (reg.) Troacă. – v. vălău. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  HALĂU s …   Dicționar Român

  • moldă — MÓLDĂ, molde, s.f. (reg.) Albie, covată. ♦ Vas în care se scurge mustul după ce au fost presaţi strugurii. ♦ Ladă în care curge făina la moară. – Din germ. Molde. Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  MÓLDĂ s. v. adăpătoare, albie,… …   Dicționar Român

  • piuă — PÍUĂ, pive, s.f. 1. Instalaţie sau maşină folosită pentru împâslirea ţesăturilor de lână prin frecarea şi presarea lor între doi cilindri rotitori şi prin lovirea lor cu ciocane de lemn într un mediu cald şi umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de… …   Dicționar Român

  • scoc — SCOC, scocuri, s.n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ p. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2.… …   Dicționar Român

  • suhat — SUHÁT, suhaturi, s.n. 1. Păşune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); izlaz, imaş, suhăţie. 2. (reg.) Apă puţin adâncă (unde se adapă vitele). – cf. scr. s u v a t . Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98  SUHÁT s. v. imaş,… …   Dicționar Român

  • teică — TÉICĂ, teici, s.f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunţele din coşul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele şi păsările. 3. (reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr… …   Dicționar Român

  • troacă — TROÁCĂ, troace, s.f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă şi lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (fam.; la pl.)… …   Dicționar Român