adăuga


adăuga
ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. refl. şi tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [pr.: -dă-u-. – var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – lat. *adaugere.
Trimis de ana_zecheru, 23.10.2007. Sursa: DEX '98

A adăuga ≠ a reduce, a scădea
Trimis de siveco, 15.05.2007. Sursa: Antonime

ADĂUGÁ vb. a pune. (adăuga puţină sare în aluat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

adăugá vb. (sil. -dă-u-), ind. prez. 1 sg. adáug, 3 sg. şi pl. adáugă (sil. -da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. adáuge; ger. adăugând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ADĂUGÁ adáug 1. tranz. 1) A mai pune la ceea ce este. adăuga zahăr în ceai. 2) A completa în scris sau verbal. adăuga un vers. 3) A alătura la ceva (pentru a face mai lung, mai larg etc.). 2. intranz. A deveni mai mare (în volum, număr sau intensitate); a spori. adăuga în greutate. [Sil. -dă-u-] /<lat. adaugere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • adãugá — vb. (sil. dã u ), ind. prez. 1 sg. adáug, 3 sg. şi pl. adáugã (sil. da u ), 1 pl. adãugäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. adáuge; ger. adãugấnd …   Romanian orthography

  • supliment — SUPLIMÉNT, suplimente, s.n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se… …   Dicționar Român

  • adstrat — ADSTRÁT s.n. (lingv.) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom după constituirea lui. – Din fr. adstrat. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  adstrát s. n., pl. adstráturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • complement — COMPLEMÉNT, complemente, s.n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziţiei care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanţă de natură proteică prezentă în serul normal şi care… …   Dicționar Român

  • sicativ — SICATÍV, Ă, sicativi, e, adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. ♦ (Substantivat, n.) Substanţă care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede. – Din fr. siccatif, lat. siccativus. Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • suplimentar — SUPLIMENTÁR, Ă, suplimentari, e, adj. Care se adaugă pe deasupra, care completează ceva; care este în plus (peste ceea ce este normal); folosit ca supliment. ♢ Unghiuri sau arce suplimentare = unghiuri sau arce a căror sumă este egală cu două… …   Dicționar Român

  • adaos — ADÁOS, adaosuri, s.n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (reg.; în expr.) A porni într adaos = a rămâne însărcinată. [var.: adáus s.n.] – v. adaoge. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Adaos ≠ scăzământ Trimis de… …   Dicționar Român

  • aditiv — ADITÍV, Ă, aditivi, e, adj., s.n. 1. adj. (mat.) Referitor la operaţia de adunare. 2. s.n. Substanţă care se adaugă la un ulei mineral pentru a i ameliora proprietăţile sau pentru a obţine noi calităţi. – Din fr. additif. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • afinant — AFINÁNT, afinanţi, s.m. Substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. ant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  afinánt s. m., pl. afinánţi Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

  • anexa — ANEXÁ, anexez, vb. I. tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a ataşa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violenţă, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANEXÁ… …   Dicționar Român