castă


castă
CÁSTĂ, caste, s.f. Fiecare dintre grupurile sociale închise şi strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea şi prin privilegiile membrilor lor, în care este împărţită societatea în India şi în alte ţări orientale; p. gener. grup social închis care îşi păstrează privilegiile şi interesele (egoiste). ♢ expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CÁSTĂ adj. fecioară, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tânără castă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CÁSTĂ s. tagmă. (Alcătuiesc o castă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cástă s. f., g.-d. art. cástei; pl. cáste
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÁST//Ă castăe f. 1) (în India şi în alte state orientale) Clasă socială delimitată prin origine, ocupaţii şi privilegii comune. 2) Grup social închis cu privilegii şi cu spirit exclusivist. /<fr. caste
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CÁSTĂ s.f. Fiecare dintre clasele sociale închise şi strict delimitate prin originea comună, prin privilegiile membrilor lor etc., în care era împărţită societatea din India şi din alte ţări orientale; (p. ext.) grup social închis care îşi apăra izolarea şi privilegiile sale egoiste. ♢ Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasă pură].
Trimis de LauraGellner, 18.03.2006. Sursa: DN

CÁSTĂ s. f. 1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc. ♢ (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică. 2. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii. (< fr. caste, port. casta)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.