cataramă


cataramă
CATARÁMĂ, catarame, s.f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecţii. ♢ loc. adj. şi adv. (fam.) La cataramă = zdravăn, straşnic. ♢ expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. – et. nec.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CATARÁMĂ s. (reg.) sponcă. (cataramă la curea.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

catarámă s. f., g.-d. art. catarámei; pl. cataráme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CATARÁM//Ă cataramăe f. Piesă cu care se încheie o cingătoare sau este folosită ca obiect decorativ. ♢ Prieteni la cataramă prieteni foarte buni. [G.-D. cataramei] /<săş. kattenramen
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

catarámă (cataráme), s.f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR şi Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunţării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potriveşte cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma. – Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.