cavalerism


cavalerism
CAVALERÍSM s.n. Purtare, atitudine de cavaler (6); vitejie, lealitate, onestitate; amabilitate, bunăvoinţă. – Cavaler + suf. -ism.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

cavalerísm s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CAVALERÍSM n. 1) Comportare de cavaler; amabilitate; galanterie. 2) Atitudine atentă şi curtenitoare faţă de femei; galanterie. /cavaler + suf. cavalerismism
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CAVALERÍSM s.n. Atitudine de cavaler; vitejie; lealitate; amabilitate, bunăvoinţă. [< cavaler + -ism].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CAVALERÍSM s. n. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate. (< cavaler + -ism)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cavalerísm — s. n …   Romanian orthography

  • cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

  • galanterie — GALANTERÍE, galanterii, s.f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandreţe, de amabilitate faţă de femei. ♦ Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuşi, cravate, fulare etc.); magazin în… …   Dicționar Român

  • nobleţe — NOBLÉŢE s.f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însuşire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincţie, eleganţă. [var.: nobléţă… …   Dicționar Român