ceambur

CEAMBÚR, ceambururi, s.n. (înv.) Detaşament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ♢ expr. (pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



ceambúr s. n., pl. ceambúruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ceambúr (ceambúruri), s.n. – Expediţie în scop de jaf într-o ţară duşmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul "incursiune" (Şeineanu, II, 121; DAR); lipseşte însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. sec. XVII, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER