ceauşel

ceauşel
CEAUŞÉL, ceauşei, s.m. (înv.) Diminutiv al lui ceauş. [pr.: cea-u-] – Ceauş + suf. -el.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ceauşél s. m. (sil. cea-u-), pl. ceauşéi, art. ceauşéii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • ceauş — CEAÚŞ, ceauşi, s.m. 1. Funcţionar inferior la turci, care îndeplinea funcţia de uşier, de curier sau de aprod (1) al curţii. 2. Nume dat, în evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova, unor funcţionari publici: a) şef al unei cete de slujitori; …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”