cementaţie


cementaţie
CEMENTÁŢIE, cementaţii, s.f. 1. (chim.) Cementare. 2. Întărire şi pierdere a elasticităţii suprafeţei lemnului. 3. (Geol; în sintagma) Zonă de cementaţie = zonă din scoarţa pământului în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

cementáţie s. f., pl. cementáţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEMENTÁŢIE s.f. Cementare. ♦ Întărire şi pierdere a elasticităţii straturilor externe ale lemnului ca rezultat al uscării excesive a suprafeţei. [< fr. cémentation].
Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN

CEMENTÁŢIE s. f. 1. cementare. 2. întărire şi pierdere a elasticităţii straturilor externe ale lemnului. 3. zonă de cementaţie = zonă din scoarţa terestră în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. (< fr. cémentation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cementare — CEMENTÁRE, cementări, s.f. Acţiunea de a cementa. – v. cementa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cementáre (met.) s. f., g. d. art. cementării; pl. cementări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român