cercui

cercui
CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ fig. (De obicei în concurenţă cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. tranz. fig. A limita, a mărgini. 3. intranz. A se aşeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CERCUÍ vb. 1. a lega. (cercui un butoi.) 2. v. freta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cercuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cercuiésc, imperf. 3 sg. cercuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cercuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CERCU//Í cercuiiésc 1. tranz. (butoaie, roţi etc.) A strânge cu cercul. 2. intranz. A se aşeza în formă de cerc; a face roată. /cerc + suf. cercuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cercuire — CERCUÍRE, cercuiri, s.f. Acţiunea de a cercui; cercuială. – v. cercui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERCUÍRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (cercuire unui vas de lemn din doage.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cercuit — CERCUÍT s.n. Faptul de a cercui. – v. cercui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERCUÍT adj. legat. (Butoi cercuit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  CERCUÍT s. v. cercuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sin …   Dicționar Român

  • cercuitor — CERCUITÓR, cercuitori, s.m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cercuitór s. m., pl. cercuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • freta — FRETÁ, fretez, vb. I. tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracţia piesei cuprinzătoare, care a fost încălzit înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla… …   Dicționar Român

  • cerc — CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul… …   Dicționar Român

  • cercuială — CERCUIÁLĂ, cercuieli, s.f. Cercuire. [pr.: cu ia ] – Cercui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERCUIÁLĂ s. v. cercuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cercuiálă s. f. (sil. cu ia ), g. d …   Dicționar Român

  • lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”