cercător

cercător
CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s.m. şi f. (înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experienţă. – Cerca + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

cercătór s. m., pl. cercătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • cerca — CERCÁ, cerc, vb. I. 1. tranz. (pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ intranz. A întreba, a se informa. 2. tranz. şi refl. (pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tranz. (pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”