cerinţă

cerinţă
CERÍNŢĂ, cerinţe, s.f. Nevoie; pretenţie; exigenţă. – Cere + suf. -inţă.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CERÍNŢĂ s. 1. exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă, nevoire, recerinţă, (fig.) comandament. (cerinţăele epocii noastre.) 2. cerere, deziderat, dorinţă, exigenţă, (înv.) postulat. (O cerinţă îndreptăţită.) 3. necesitate, nevoie, solicitare, trebuinţă. (Ţine seama de cerinţăele pieţei.)
Trimis de siveco, 20.11.2005. Sursa: Sinonime

cerínţă s. f., g.-d. art. cerínţei; pl. cerínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CERÍNŢ//Ă cerinţăe f. 1) Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesităţi curente. cerinţă de bază. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; exigenţă. cerinţăa epocii noastre. cerinţăele oamenilor. /a cere + suf. cerinţăinţa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cerínţã — s. f., g. d. art. cerínţei; pl. cerínţe …   Romanian orthography

  • exigenţă — EXIGÉNŢĂ, exigenţe, s.f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (şi de la sine însuşi); pretenţie, cerinţă, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuinţă, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cerere — CÉRERE, cereri, s.f. Acţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenţie, exigenţă; revendicare. 3. Căutare, cerinţă; cantitate de bunuri şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ♢ Cerere solvabilă = (în… …   Dicționar Român

  • deziderat — DEZIDERÁT, deziderate, s.n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerinţă, dorinţă. – Din lat. desideratum. Trimis de Iris, 27.11.2008. Sursa: DEX 98  DEZIDERÁT s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie …   Dicționar Român

  • logic — LÓGIC, Ă, logici, ce s.f., adj. I. s.f. 1. Ştiinţă a demonstraţiei, al cărei obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte. ♢ Logică generală = logică clasică, de tradiţie… …   Dicționar Român

  • necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… …   Dicționar Român

  • nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… …   Dicționar Român

  • postulat — POSTULÁT, postulate, s.n. Adevăr fundamental care apare ca evident şi care nu are nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă. ♦ Enunţ logic considerat primul într un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum. Trimis de… …   Dicționar Român

  • pretenţie — PRETÉNŢIE, pretenţii, s.f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care şi l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale şi cerinţa ca această convingere să fie împărtăşită şi de ceilalţi; (la pl.),… …   Dicționar Român

  • somaţie — SOMÁŢIE, somaţii, s.f. Faptul de a soma; invitaţie prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acţiune. [var.:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”