certăreţ

certăreţ
CERTĂRÉŢ, -EÁŢĂ, certăreţi, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. -ăreţ.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi fam.) ţâfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaş, rânzos, (înv. şi reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăioş, sfădăreţ, sfădăuş, (Mold. şi Bucov.) cârciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonţos, colţos, ţăndăros. (Om certăreţ.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

certăréţ adj. m., pl. certăréţi; f. sg. certăreáţă, pl. certăréţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CERTĂR//ÉŢ certăreţeáţă (certăreţéţi, certăreţéţe) şi substantival Care caută ceartă; căruia îi place cearta; gâlcevitor; arţăgos; scandalagiu; buclucaş. /ceartă + suf. certăreţăreţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • arţăgos — ARŢĂGÓS, OÁSĂ, arţăgoşi, oase, adj. (pop. şi fam.) Certăreţ. [var.: (reg.) harţăgós, oásă, hărţăgós, oásă adj.] – Arţag + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ARŢĂGÓS adj …   Dicționar Român

  • clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… …   Dicționar Român

  • clonţos — CLONŢÓS, OÁSĂ, clonţoşi, oase, adj. (pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ fig. (fam.; despre oameni) Certăreţ, arţăgos. – Clonţ + suf. os. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CLONŢÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlce… …   Dicționar Român

  • gâlcevitor — GÂLCEVITÓR, OÁRE, gâlcevitori, oare, adj., s.m. şi f. (pop.) (Om) certăreţ. – Gâlcevi + suf. tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂLCEVITÓR adj., s. v. certăreţ. Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… …   Dicționar Român

  • cârc — interj. (pop. şi fam.; în expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cârc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • gâlceavă — GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s.f. (pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situaţie creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc,… …   Dicționar Român

  • price — PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul a face ) Supărare, necaz… …   Dicționar Român

  • pricinaş — PRICINÁŞ, Ă, pricinaşi, e, s.m. şi f., adj.(pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Om) certăreţ. 2. s.m. şi f. Împricinat, inculpat; făptaş, vinovat. – Pricină + suf. aş …   Dicționar Român

  • pricinos — PRICINÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pricinós, pricinoásă, adj. (reg.) 1. certăreţ, arţăgos; bătăuş; cicălitor. 2. despre care este sau a fost vorba, care este în cauză,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”