cest

CEST¹, cesturi, s.n. Mănuşă de piele, armată cu plumb şi cu fier, de care se serveau atleţii din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CEST², CEÁSTĂ, ceşti, ceste, adj. dem. (înv. şi reg.) Acest. [gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CEST adj. v. acest.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cest adj. m. (antepus), g.-d. céstui, pl. ceşti; f. sg. ceástă, g.-d. céstei, pl. céste; g.-d. m. şi f. céstor

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



cest s. n., pl. césturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CEST s.m. (Ant.) Mănuşă de piele armată cu plumb şi cu fier, de care se serveau atleţii în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [pl. -turi. / < lat. caestus, cf. fr. ceste].

Trimis de LauraGellner, 22.03.2006. Sursa: DN



cést¹, césturi, s.n. (înv.) una din bucăţile tăiate din prescură de preot.

Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR



CEST¹ s. n. (ant.) mănuşă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleţii în luptele pugilistice. (< lat. caestus, fr. ceste)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CEST²(O)- elem. "curea, panglică". (< fr. cest/o/-, cf. gr. kestos, centură)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN