chestiune

chestiune
CHESTIÚNE, chestiuni, s.f. 1. Problemă, temă etc. de care se preocupă cineva. ♢ expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuţia respectivă. ♦ Întrebare pusă unui elev, unui candidat etc. 2. (fam.) Întâmplare, fapt divers. [pr.: -ti-u] – var.: chéstie s.f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CHESTIÚNE s. 1. v. problemă. 2. problemă. (chestiune care se pune este următoarea ...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. şi fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate chestiuneile.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit chestiune aceea?) 5. v. întâmplare. 6. v. întrebare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

chestiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. chestiúnii; pl. chestiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CHESTIÚN//E chestiunei f. 1) Afacere care necesită rezolvare; treabă; problemă. 2) Obiect al unei preocupări. 3) Întrebare pusă de un examinator unui elev, student sau candidat. 4) fam. Fapt divers; întâmplare. [G.-D. chestiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. question, lat. quaestio, chestiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CHESTIÚNE s.f. 1. Problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuţii etc. ♦ Întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) Întâmplare, problemă, fapt, lucru. [var. cestiune, chestie s.f. / cf. fr. question, lat. quaestio].
Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN

chestiúne (chestiúni), s.f. – Problemă, temă. – var. (fam.) chestie, (înv.) cesti(un)e. fr. question. – Der. (din fr.) chestiona, vb.; chestionar, s.n.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CHESTIÚNE s. f. 1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuţii etc. ♢ întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) întâmplare, fapt, lucru. (< fr. question, lat. quaestio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • chestiúne — s. f. (sil. ti u ), g. d. art. chestiúnii; pl. chestiúni …   Romanian orthography

  • problemă — PROBLÉMĂ, probleme, s.f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuţii. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) şi care cere o… …   Dicționar Român

  • punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… …   Dicționar Român

  • subiect — SUBIÉCT, subiecte, s.n. 1. Totalitatea acţiunilor, evenimentelor (prezentate într o anumită succesiune) care alcătuiesc conţinutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbeşte sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină …   Dicționar Român

  • dezbate — DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. tranz. A discuta pe larg şi adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuţiei. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părţi). – Dez + bate… …   Dicționar Român

  • lucru — LÚCRU, lucruri, s.n. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ♢ Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoaşterea… …   Dicționar Român

  • madea — MADEÁ, madele, s.f. 1. (înv.) Problemă, chestiune, afacere. 2. (reg.) Fel, sort, categorie. ♦ fig. Om neserios, om fără caracter. – Din tc. madde. Trimis de claudia, 14.09.2003. Sursa: DEX 98  MADEÁ s. v. bir, categorie, chestiune, chip, cusur,… …   Dicționar Român

  • opinie — OPÍNIE, opinii, s.f. Părere, judecată, idee. ♦ Opinia publică = părerea publicului într o anumită chestiune. ♢ expr. A face opinie separată = a susţine în mod ferm o părere deosebită de cea a majorităţii; a nu se alătura părerii majorităţii. [var …   Dicționar Român

  • pertinent — PERTINÉNT, Ă, pertinenţi, te, adj. 1. (livr.) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. ♦ (jur.)… …   Dicționar Român

  • pricină — PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”