aerotehnică


aerotehnică
AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul şi cu construcţia aeronavelor. [pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.
Trimis de ana_zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX '98

aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AEROTÉHNICĂ f. Disciplină care se ocupă cu studiul şi cu construcţia aeronavelor. /<fr. aérotechnique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcţiei aerodinelor pe baza datelor teoretice şi experimentale. ♦ Tehnica condiţionării (condiţiona) aerului. [gen. -cii / < fr. aérotechnique].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • aerotehnic — AEROTÉHNIC, Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique]. Trimis de LauraGellner, 20.10.2004. Sursa: DN  AEROTÉHNIC, Ă I. adj. referitor la aerotehnică. II. s.f. disciplină care se ocupă cu studiul construcţiei aeronavelor. (< fr …   Dicționar Român