chimerleu

chimerléu, chimerléuri, s.n. (reg.) scândură care împarte apa în două la şteampurile de sfărâmat rocile aurifere.

Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR



chimerléu (-éie), s.n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans.

Trimis de blaurb, 17.03.2007. Sursa: DER