chişiţă

chişiţă
CHÍŞIŢĂ, chişiţe, s.f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moţul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CHÍŞIŢĂ s. (anat.) (reg.) ie. (chişiţă la picioarele animalelor copitate.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CHÍŞIŢĂ s. v. colivie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

chíşiţă s. f., g.-d. art. chíşiţei; pl. chíşiţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CHÍŞIŢ//Ă1 chişiţăe f. 1) (la animale copitate) Parte a piciorului situată între gleznă şi coroană. 2) Moţul de păr situat deasupra copitei. /<bulg. kitţica, sb. kiţica
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CHÍŞIŢ//Ă2 chişiţăe f. înv. Pensulă pentru vopsit, confecţionată dintr-un smoc de păr. /<bulg. kitica
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

chişíţă, chişíţe, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru păsări). 2. moţul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensulă sau periuţă de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric. 4. pămătuf, şomoiag, şterţ. 5. mănunchi, chită, ciucure de tei. 6. mănunchi, chită de flori. 7. legătură de câteva tuleie de porumb; cunună, maldăr. 8. grămadă de vase de lemn care încap unul în altul: chişiţa mare = 14 vase; chişiţa mică = 12 vase. 9. legătură de lemne despicate de scânduri, de şindrile.
Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR

chişíţă (chíşiţe), s.f. – 1. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la cai. – 2. Pensulă. – 3. Mătură. – 4. Mănunchi, legătură. sb. kičica "chişiţă", dim. de la kika "plete" (› chică), probabil contaminat cu kitica "buchet" (Bogrea, Dacor, IV, 680; DAR).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • bulet — BULÉT, buleţi, s.m. Denumire dată articulaţiei gleznei calului, situată între chişiţă şi osul fluierului. – Din fr. boulet. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bulét s. m., pl. buléţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • gleznă — GLÉZNĂ, glezne, s.f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porţiunea articulaţiei tibiei cu tarsul. ♦ Proeminenţă osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subţire a gambei, situată deasupra articulaţiei tibiei cu tarsul. 2. Parte a… …   Dicționar Român

  • iie — iíe, iii, iiuri, s.f. şi n. (înv.) 1. Moalele burţii la vite; flămânzare, deşert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; guşă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimţ, rărunchi, viscere. 4. Chişiţa calului. Trimis de claudia, 12.03.2009.… …   Dicționar Român

  • scoică — SCÓICĂ, scoici, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de moluşte care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenuşii, care formează scheletul extern al animalului. ♢ Scoică de râu = gen de scoici comestibile care trăiesc pe sub …   Dicționar Român

  • ariceală — ARICEÁLĂ, ariceli, s.f. 1. Boală de piele la cai şi la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chişiţă. 2. Boală a viţei de vie, costând în apariţia unor umflături noduroase pe părţile lemnoase ale plantei. – Arici2 + suf.… …   Dicționar Român

  • casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… …   Dicționar Român

  • chică — CHÍCĂ, chici, s.f. (pop. şi fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ♢ expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morişcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate… …   Dicționar Român

  • chipotă — chípotă, chípote, s.f. (reg.) partea inferioară de la picioarele cailor. Trimis de blaurb, 06.04.2006. Sursa: DAR  chipótă ( te), s.f. – Chişiţă. rus. kipot (Byhan 327). Cuvînt rar, lipseşte în general din dicţionare. Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

  • colivie — COLIVÍE, colivii, s.f. 1. Cuşcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ţinute păsările cântătoare sau decorative. 2. Construcţie de metal acţionată mecanic, care serveşte la transportarea persoanelor şi materialelor în… …   Dicționar Român

  • călcâi — CĂLCẤI, călcâie, s.n. 1. Partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal şi calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a încălţămintei care acoperă această porţiune a piciorului. ♢ expr. A se afla (sau a fi, a trăi etc.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”