ciclu


ciclu
CÍCLU, cicluri, s.n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operaţii, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp şi care epuizează, în ansamblul lor, evoluţia unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, acţiunilor etc. legate între ele. ♢ Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotaţie completă în jurul soarelui. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleaşi zile din săptămână. Ciclu de conferinţe (sau de lecţii etc.) = serie de conferinţe (sau de lecţii etc.) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. ♦ (Şi în sintagma ciclu menstrual) Menstruaţie, ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagramă care reprezintă un ciclu (1). **Grup de producţii (literare, muzicale) care au o temă comună. 2. Lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 3. Valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date. 4. (fiz.; ieşit din uz la noi; în construcţia) Cicluri pe secundă = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus.
Trimis de viorelgrosu, 25.11.2008. Sursa: DEX '98

CÍCLU s. 1. (astron.) (înv.) crâng, crug. (cicluul lunii.) 2. (fiz.) ciclu pe secundă v. hertz. 3. v. menstruaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cíclu s. n. (sil. -clu), art. cíclul; pl. cícluri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÍCLU cicluri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc în evoluţia unui proces şi care constituie un cerc închis. ciclu de ardere. ciclu anual de rotaţie a Pământului. ♢ ciclu geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoarţei Pământului. ciclu vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur şi capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestări având o temă comună. ciclu de conferinţe. ciclu de concerte. 3) Lanţ închis de atomi în molecula unor compuşi chimici. 4) Grupare a claselor în învăţământ. ciclu primar. 5) Hemoragie fiziologică la femei, care se produce lunar; menstruaţie. /<fr. cycle, lat. cyclus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CÍCLU s.n. 1. Serie, lanţ de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeaşi ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeaşi ordine. ♦ Serie de producţii literare, de opere ştiinţifice etc. cu temă comună. 2. Lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. Unitate de măsură pentru frecvenţă (la vibraţii), reprezentând frecvenţa unei vibraţii cu perioada de o secundă. [pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].
Trimis de LauraGellner, 16.04.2005. Sursa: DN

cíclu (-luri), s.n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – var. chiclu. fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.
Trimis de blaurb, 03.04.2007. Sursa: DER

CÍCLU1 s. n. 1. succesiune, şir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeaşi ordine. o teoria ciclu ului istoric = teorie care susţine că procesul istoric se desfăşoară în cerc închis, printr-o "veşnică întoarcere". ♢ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ♢ serie de producţii literare, muzicale, de opere ştiinţifice etc. având o temă comună. 2. lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. o ciclu pe secundă = herţ; ciclu de producţie = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producţie, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producţiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

-CICLU2 elem. cicl(o)-.
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cíclu — s. n. (sil. clu), art. cíclul; pl. cícluri …   Romanian orthography

  • curs — CURS1, cursuri, s.n. I. 1. Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. 2. (înv.) Mers (repede). II. fig. 1. Trecere, durată, interval (de timp). ♢ loc. prep. În cursul... = în… …   Dicționar Român

  • ciclic — CÍCLIC, Ă, ciclici, e, adj. 1. Care se desfăşoară în cicluri sau aparţine unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrări muzicale, artistice) Care este alcătuit din mai multe părţi independente. ♦ (Despre compuse chimice) Care are catenele în formă de… …   Dicționar Român

  • biociclu — biocíclu s. n., pl. biocícluri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BIOCÍCLU biocicluri n. Ciclu de viaţă al unui organism. [Sil. bi o ci clu] /<fr. biocycle Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  BIOCÍCLU s.n. ( …   Dicționar Român

  • crâng — CRÂNG, crânguri, s.n. 1. Pădurice de arbori tineri şi de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuşti sau cu tufe; tufăriş, desiş. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu. Trimis de LauraGellner, 19.03.2009.… …   Dicționar Român

  • hertz — HERTZ, hertzi, s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru frecvenţă, egală cu frecvenţa unei mişcări periodice a cărei perioadă este de o secundă; ciclu pe secundă. [pr.: herţ. – abr.: Hz] – Din germ. Hertz (n. pr.), fr. hertz. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • nucleu — NUCLÉU, nuclee, s.n. 1. (fiz.) Particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni şi neutroni, purtătoare de sarcini electrice pozitive, în care este concentrată aproape toată masa atomului. ♢ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte… …   Dicționar Român

  • tur — TUR1, tururi, s.n. 1. Mişcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanţă egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al… …   Dicționar Român

  • aciclic — ACÍCLIC, Ă, aciclici, ce, adj. 1. (Despre flori) Ale cărei organe sunt aşezate în spirală. 2. (Despre substanţe chimice) Care nu conţine atomi legaţi în ciclu în molecula sa. – Din fr. acyclique. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • ciclizare — CICLIZÁRE s.f. (În sintagma) Reacţie de ciclizare = reacţie chimică prin care lanţul de atomi din molecula unui compus organic se închide şi formează un ciclu. – După fr. [réaction de] cyclisation. Trimis de viorelgrosu, 25.02.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român