cicălire

cicălire
CICĂLÍRE, ciăliri, s.f. Faptul de a cicăli; cicăleală. – v.cicăli.
Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

cicălíre s. f., g.-d. art. cicălírii; pl. cicălíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cicăleală — CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s.f. Faptul de a cicăli; reproş repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – cicăli + suf. eală. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”