afin

afin
ÁFIN1, afini, s.m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis şi cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus).et. nec.
Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s.m. şi f. (jur.) Rudă prin alianţă. – Din lat. affinis.
Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

áfin (arbust) s. m., pl. áfini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

afín (rudă) s. m., pl. afíni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AFÍN afini m. jur. Rudă prin alianţă. /<lat. affinis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÁFIN afini m. Arbust din regiunile de munte cu frunze ovale-alungite, flori roz-deschise şi cu fructe comestibile de culoare neagră-albăstruie. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. şi f. Rudă prin alianţă. [< lat. affinis].
Trimis de LauraGellner, 23.02.2006. Sursa: DN

afín (-ni), s.m. – Arbust scund cu fructe comestibile. – Mr. afin. lat. daphne, din gr. δάφνη "laur" (Herzog, RF, I, 99-104); cf. calabr. áfina "laur". Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui -d; însă cf. mr. şi calabr., ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic. După Puşcariu, Dacor., VIII, 103-5, şi Scriban, etimonul ar fi lat. acinus "boabă", contaminat cu daphne. Mag. áfonya nu este sursa cuvîntului rom., cum credea Cihac, II, 475, ci derivă de la acesta, ca şi rut. (j)afini, jafyna, săs. afunje (Candrea, Elemente, 406). – Der. afină, s.f.; afinet (var. afinar, afiniş), s.n. (loc pe care cresc afini).
Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DER

AFÍN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianţă. (< lat. affinis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • afin — afin …   Dictionnaire des rimes

  • afin de — ⇒AFIN DE, loc. prép., AFIN QUE, loc. conj. Locution prépositionnelle ou locution conjonctive exprimant l idée d intention et de but. I. Afin de, loc. prép. A. [Le sujet de l inf. est le même que celui du verbe princ.] 1. [Il désigne une pers.] :… …   Encyclopédie Universelle

  • afin — AFIN. Conjonction qui dénote la fin pour laquelle on fait quelque chose. Afin a deux régimes; l un avec que, et le subjonctif, Afin que vous lesachiez; et l autre avec la préposition de, et l infinitif, Afin de pouvoir dire, afin d obtenir cette… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • afin\ de — [ afɛ̃də ] loc. prép., afin que [ afɛ̃kə ] loc. conj. • XIVe; pour à fin de, que (cf. à seule fin de) ♦ Marquent l intention, le but. ⇒ pour. Afin de, et l inf. Afin que, et le subj. « Donnez !... Afin qu un blé plus mûr fasse plier vos granges;… …   Encyclopédie Universelle

  • afin — de (+ inf.). Loc. Prép. marquant l intention, le but. On écrème le lait afin de faire le beurre. d2./d Afin que (+ subj.). Loc. conj. marquant l intention, le but …   Encyclopédie Universelle

  • afin — Afin, Conjonction qui denote la Fin pour laquelle on fait quelque chose. Il a deux regimes, l un avec que & le subjonctif. Afin que vous le sachiez; & l autre avec la préposition de, & l Infinitif. Afin de pouvoir dire, afin d obtenir cette grace …   Dictionnaire de l'Académie française

  • afin — afȋn prid. DEFINICIJA ob. u: SINTAGMA afina funkcija realne varijable x mat. funkcija oblika y = ax + b; linearna funkcija; afina geometrija mat. dio geometrije koji proučava invarijantna svojstva afinih transformacija; afina transformacija mat.… …   Hrvatski jezični portal

  • afín — adjetivo 1. Que está próximo o unido a otra cosa: campos afines. 2. Que tiene en común con otra persona o cosa algún rasgo o carácter: gustos afines, costumbres afines …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • afin de — afin que voir fin …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • afín — (Del lat. affīnis). 1. adj. Próximo, contiguo. Campos afines. 2. Que tiene afinidad con otra cosa. 3. com. Pariente por afinidad …   Diccionario de la lengua española

  • afin — (a fin) conj. Marque la fin pour laquelle on agit, le but qu on se propose. Afin se joint à la préposition de, suivie d un infinitif, ou à la conjonction que, suivie du subjonctif. Ils envoyèrent un courrier afin de faire savoir. Afin que cela… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”