ciucuri

ciucuri
ciúcuri s.m. pl. (reg.) cioareci, pantaloni, nădragi militari.
Trimis de blaurb, 28.08.2008. Sursa: DAR

ciucúri s.m. pl. – Pantaloni de soldat (înv.). Legat de tc. çukur "panglică, bandă" (DAR). Din aceeaşi rădăcină provine ciucurluc, s.n. (panglică, bandă), din tc. çukurluk.
Trimis de blaurb, 24.04.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • ciucure — CIÚCURE, ciucuri, s.m. 1. Ornament făcut dintr o împletitură sau dintr un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ♢ loc. adj. şi adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) =… …   Dicționar Român

  • bertă — BÉRTĂ, berte, s.f. (reg.) Broboadă de lână croşetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe pelerină . Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DLRM  bértă s. f., g. d. art. bértei; pl. bérte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • fiong — FIÓNG, fionguri, s.n. (înv. şi reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [var.: fiónc s.n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  fiong s …   Dicționar Român

  • bată — BÁTĂ, bete, s.f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă şi lungă, ţesută din lână de diferite culori. 2. (reg.) Betelie. – lat.*bitta (= vitta legătură ). Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX 98  BÁTĂ s. 1. v. betelie. 2. bantă. (bată la o cămaşă.) 3 …   Dicționar Român

  • chiţele — chiţéle s.f. pl. (reg.) bucată de ţesătură din lână, cu ciucuri în poale, purtată de bănăţence înapoi (în faţă având catrinţa); opreg. Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciuc — ciuc, ciúcuri, s.n. (reg.) târnăcop, cioacă. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciucurat — CIUCURÁT, Ă, ciucuraţi, te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. at. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  ciucurát adj. m., pl. ciucuráţi; f. sg. ciucurátă …   Dicționar Român

  • ciucă — CIÚCĂ ciuci f. reg. 1) Vârf de munte (de formă rotundă). 2) Capăt îngroşat şi rotunjit al unui obiect; gămălie; măciulie. [Sil. ciu că] /Orig. nec. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  ciúcă1, ciuci, s.f. (reg.) 1. vârf (de munte), pisc,… …   Dicționar Român

  • dalga — dalgá, dalgále, s.f. (reg., înv.) tunică de mătase cu ciucuri. Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • sălişteană — sălişteánă, sălişténe, s.f. (reg.) catrinţă cu ciucuri. Trimis de blaurb, 21.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”