civil


civil
CIVÍL, -Ă, civili, -e, adj. Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii), precum şi la raporturile economice ale acestora cu organele şi organizaţiile statului. ♢ Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare. Drept civil = ramură a dreptului care studiază şi reglementează relaţiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie, deces. Ofiţer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofiţerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenţii de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârşirea infracţiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeaşi ţară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obişnuite (şi nu în haine militare sau preoţeşti); cetăţean al unui stat, cu excepţia militarilor şi a preoţilor. [var.: (înv. şi pop.) ţivíl, -ă adj.] – Din fr. civil, lat. civilis.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CIVÍL adj. 1. v. cetăţenesc. 2. (înv. şi pop.) pămân-tesc. (Probleme civil şi probleme bisericeşti.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

civíl adj. m., pl. civíli; f. sg. civílă, pl. civíle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIVÍL civilă (civili, civile) 1) Care ţine de cetăţenii unui stat şi raporturile juridice dintre ei. Drept civil. Acţiune civilă.Stare civilă situaţie a unui cetăţean în raport cu familia. Război civil luptă armată pentru putere dintre diferite grupuri sociale în cadrul aceleiaşi ţări. Căsătorie civilă căsătorie oficiată de organele puterii de stat (fără participarea bisericii). 3) şi substantival Care nu este militar sau preot; care este în afara vieţii militare sau bisericeşti. Parte civilă. Haine civile. /<fr. civil, lat. civilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CIVÍL, -Ă adj. 1. Privitor la cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni. ♢ Drept civil = ramură a dreptului care se ocupă cu condiţiile persoanelor, raporturile lor de familie şi diferite legături juridice care dau naştere la drepturi, obligaţii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de drept civil; stare civilă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; ofiţer al stării civile = delegat al puterii de stat însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă; parte civilă = partea care pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. ♢ Război civil = conflict armat pentru putere între două grupuri adverse din acelaşi stat. // s.m. şi f. Persoană care nu face parte din armată. [var. ţivil, -ă adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].
Trimis de LauraGellner, 25.03.2006. Sursa: DN

CIVÍL, -Ă I. adj. 1. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni. o drepturi ĕ = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept civil = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare civilă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte civilă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. o război civil = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat. II. s. m. f. persoană care nu face parte din armată. (< fr. civil, lat. civilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms: