afuma


afuma
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. tranz. A umple cu fum un spaţiu închis pentru a distruge sau a alunga vietăţile dinăuntru. ♦ intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ tranz. (tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricaţie. 4. refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. refl. fig. (fam.) A se îmbăta uşor; a se ameţi. – lat. affumare (= adfumare).
Trimis de ana_zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX '98

AFUMÁ vb. v. ameţi, chercheli, fumega, îmbăta, turmenta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

afumá vb., ind. prez. 1 sg. afúm, 3 sg. şi pl. afúmă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AFUMÁ afúm 1. tranz. 1) (alimente) A expune la fum în vederea conservării. 2) (încăperi, spaţii închise) A umple cu fum pentru a distruge sau pentru a alunga anumite vietăţi. 3) A face să se afume. 2. intranz. (despre sobe, plite etc.) A scoate fum. /<lat. affumare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE AFUMÁ mă afúm intranz. 1) (despre pereţi, vase etc.) A se acoperi cu un strat de fum. 2) (despre mâncăruri) A căpăta gust şi miros neplăcut de fum (în timpul preparării la foc). 3) fig. fam. (despre persoane) A se îmbăta uşor; a se ameţi; a se chercheli; a se aghesmui. /< lat. affumare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

afumá (afúm, afumát), vb.1. A expune la fum. – 2. A fumega, a scoate fum. – 3. A se ameţi, a se chercheli. Mr. afum. lat. affumāre (Puşcariu 35; Candrea-Dens., 679; REW 208; DAR); cf. it. affumare, prov., cat., port. afumar, sp. ahumar. cf. fum. Der. afumat, adj. (ameţit, cherchelit), cf. Iordan, BF, VI, 160, şi can. ajumado; afumată, s.f. (varietate de struguri); afumător, s.n. (utilaj pentru producerea fumului în vederea liniştirii familiei de albine); afumătoare, s.f.; afumătură, s.f. (carne afumată).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

afuma, afum v.r. a se îmbăta uşor; a se ameţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 15.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • afumá — vb., ind. prez. 1 sg. afúm, 3 sg. şi pl. afúmã; conj. prez. 3 sg. şi pl. afúme …   Romanian orthography

  • Anexo:Personajes de Raruto — Raruto Publicación Formato Comic Web y Tomos impresos Primera edición 30 de noviembre de 2005 06 de junio de 2008 …   Wikipedia Español

  • tămâia — TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. tranz. şi intranz. (bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. tranz. fig. A copleşi cu laude excesive, a linguşi. 3. refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • Afumati, Ilfov — Afumaţi (Ilfov) Commerce de Afumaţi Afumaţi est une commune située en Roumanie, au nord est de Bucarest, à environ 15 km de celle ci, dans le judeţ de Ilfov. La population est de 6 787 habitants au dernier recensement de 2005. Le nom Afumaţi est… …   Wikipédia en Français

  • Afumaţi, Ilfov — Afumaţi (Ilfov) Commerce de Afumaţi Afumaţi est une commune située en Roumanie, au nord est de Bucarest, à environ 15 km de celle ci, dans le judeţ de Ilfov. La population est de 6 787 habitants au dernier recensement de 2005. Le nom Afumaţi est… …   Wikipédia en Français

  • Afumaţi (Ilfov) — Commerce de Afumaţi Afumaţi est une commune située en Roumanie, au nord est de Bucarest, à environ 15 km de celle ci, dans le judeţ de Ilfov. La population est de 6 787 habitants au dernier recensement de 2005. Le nom Afumaţi est dérivé du verbe… …   Wikipédia en Français

  • Personajes de Raruto — Anexo:Personajes de Raruto Saltar a navegación, búsqueda Raruto Formato Comic Web y Tomos impresos Primera edición 30 de noviembre de 2005 06 de Junio de 2008 Personajes Raruto Guionista(s) Jesús García Ferrer Jesulink …   Wikipedia Español

  • afumare — AFUMÁRE, afumări, s.f. Acţiunea de a (se) afuma. – v. afuma. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  afumáre s. f., g. d. art. afumării; pl. afumări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • afumătoare — AFUMĂTOÁRE, afumători, s.f. 1. Instalaţie rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniştirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3.… …   Dicționar Român

  • afumător — AFUMĂTÓR s.n. v. afumătoare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. şi pl. afumătoáre Tri …   Dicționar Român