afumător


afumător
AFUMĂTÓR s.n. v. afumătoare.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. şi pl. afumătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AFUMĂTÓR afumători m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. afumătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • afumătorie — AFUMĂTORÍE, afumătorii, s.f. Instalaţie specială pentru afumarea cărnii sau a peştelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AFUMĂTORÍE s. v. afumătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • afuma — AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a l conserva. 2. tranz. A umple cu fum un spaţiu închis pentru a distruge sau a alunga vietăţile dinăuntru. ♦ intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. tranz. şi refl. A (se)… …   Dicționar Român

  • afumătoare — AFUMĂTOÁRE, afumători, s.f. 1. Instalaţie rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniştirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3.… …   Dicționar Român