afunda


afunda
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. tranz. şi refl. A intra sau a aface să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ fig. A se cufunda într-o acţiune. – lat. affundare (< ad + fundum).
Trimis de ana_zecheru, 08.11.2007. Sursa: DEX '98

AFUNDÁ vb. 1. a (se) adânci, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se afunda în zăpadă.) 2. v. cufunda. 3. v. înfunda. 4. a(-şi) cufunda, a(-şi) înfunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (Îşi afunda fruntea în palme.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

afundá vb., ind. prez. 1 sg. afúnd, 3 sg. şi pl. afúndă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AFUNDÁ afúnd tranz. A face să se afunde; a cufunda. /<lat. affundare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE AFUNDÁ mă afúnd intranz. 1) A se lăsa la fund; a intra cu totul (într-un lichid, într-o substanţă moale etc.); a se cufunda. 2) A pătrunde adânc cu mintea. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se cufunda. /<lat. affundare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

afundá (afúnd, afundát), vb.1. A adînci. – 2. A scufunda. – 3. (refl.) A cădea la fund. – Mr. afundu, afundare. De la fund. Der. directă din lat. affundāre pare a se baza pe prezenţa it. affondare (sard. affundare), v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Puşcariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate cuv. rom. să fie der. neol., cum remarcase deja REW. – Der. afundător, s.m. (scufundător); afundătură, s.f. (ascunzătoare); afundiş, s.n. (adîncime); afunzime, s.f. (adîncime, prăpastie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cufundat — CUFUNDÁ vb. 1. v. afunda. 2. a afunda, (reg.) a acufunda. (A cufundat un obiect într un lichid.) 3. v. înfunda. 4. a( şi) afunda, a( şi) înfunda, (fig.) a( şi) îngropa. (Îşi cufundat fruntea în palme.) Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • rachetă — RACHÉTĂ2, rachete, s.f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr o reţea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se loveşte mingea. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa… …   Dicționar Român

  • scufunda — SCUFUNDÁ, scufúnd, vb. I. 1. refl. şi tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ refl. fig. (Despre aştri) A apune. 2.… …   Dicționar Român

  • înfunda — ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ♢ expr. A i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ fig. A înăbuşi un sunet, un zgomot. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

  • Maxi Biancucchi — Personal information Full name Maximiliano Daniel Biancucchi Cuccitini Date of birth September 15, 1984 …   Wikipedia

  • adânci — ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S a adâncit în pădure. ♦ fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3 …   Dicționar Român

  • afundare — AFUNDÁRE, afundări, s.f. Acţiunea de a (se) afunda; cufundare. – v. afunda. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX S 88  Afundare ≠ ridicare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  AFUNDÁRE s. adâncire, cufundare, înfundare,… …   Dicționar Român

  • cristelniţă — CRISTÉLNIŢĂ, cristelniţe, s.f. (În ritualul bisericesc ortodox) Vas mare, de obicei de forma unei cupe, umplut până la jumătate cu apă, în care preotul afundă copilul la botez. – Din sl. krŭstilĩnica. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • cufunda — CUFUNDÁ, cufúnd, vb. I. 1. refl. şi tranz. A intra sau a face să intre într un lichid sau într o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. refl. A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre… …   Dicționar Român

  • tasa — TASÁ, pers. 3 tasează, verb. I. refl. (Despre terenuri) A se aşeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puţin afânat. – fr. tasser. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TASÁ, tasez, vb. I. tranz. A reduce… …   Dicționar Român