clinometru

CLINOMÉTRU, clinometre, s.n. Nume dat mai multor instrumente care servesc la măsurarea unghiurilor în plan vertical faţă de orizont, a unghiurilor zenitale faţă de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic sau de suprafaţa pământului cu un plan orizontal etc. – Din fr. clinomètre.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



clinométru s. n. (sil. -tru), art. clinométrul; pl. clinométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLINOMÉTR//U clinometrue n. (în navigaţie, geodezie etc.) Instrument cu care se determină înclinarea unui obiect faţă de planul orizontal. /<fr. clinometre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CLINOMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale faţă de orizont sau a unghiurilor zenitale faţă de verticala locului. 2. Instrument care determină înclinarea avionului sau a chilei unei nave. [< fr. clinomètre, cf. gr. klino – înclin, metron – măsură].

Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN



CLINOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale faţă de orizont şi zenitale faţă de verticala locului. 2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice. ♢ piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor. (< fr. clinomètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN