afurisi


afurisi
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. tranz. (bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ refl. A se jura. – Din sl. aforisati.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A afurisi ≠ a binecuvânta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

AFURISÍ vb. 1. v. excomunica. 2. v. blestema.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

afurisí vb. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. afuriseáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AFURIS//Í afurisiésc tranz. rel. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE AFURIS//Í mă afurisiésc intranz. A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmaţii; a se jura. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

afurisí (afurisésc, afurisít), vb.1. A arunca anatema asupra cuiva. – 2. A blestema, a înjura. Mr. afurisire, megl. furisit, adj. Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); cf. bg. afurisati, tc. aforoz. – Der. afurisenie, s.f. Din rom. provine săs. afuresin "a blestema, a înjura".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • jura — JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi …   Dicționar Român

  • afurisit — AFURISÍT, Ă, afurisiţi, te, s.m. şi f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (fam.) (Copil) ştrengar, poznaş. – v. afurisi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Afurisit ≠ binecuvântat, blagoslovit Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • anatemiza — ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. iza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANATEMIZÁ vb. v. excomunica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  anatemizá …   Dicționar Român

  • excomunica — EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. tranz. A exclude pe cineva dintr o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  EXCOMUNICÁ vb. (bis.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a… …   Dicționar Român

  • afurisenie — AFURISÉNIE, afurisenii, s.f. (bis.) Anatemă. ♢ loc. adv. (fam.) (Nici) măcar de afurisenie = câtuşi de puţin; defel. [var.: afurisánie s.f.] – Afurisi + suf. enie (după sl. zaklin, anie) …   Dicționar Român

  • anatemă — ANATÉMĂ, anateme, s.f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [acc. şi: anátemă] – Din ngr. anáthema. Trimis de ana zecheru, 08.02.2004. Sursa: DEX 98  ANATÉMĂ s. v. excomunicare. Trimis de… …   Dicționar Român

  • binecuvânta — BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa graţia divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoţi) A revărsa harul divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ p.anal. A dori prosperitate şi fericire… …   Dicționar Român

  • lepăda — LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (pop.) I. 1. tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunţând la el. ♢ expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preţ, valoare. 2. tranz. A dărui, a… …   Dicționar Român

  • oropsi — OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [var.: (reg.) horopsí vb. IV] – et. nec …   Dicționar Român

  • proclet — PROCLÉT, Ă, procleţi, te, adj. 1. (înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (reg.) Grozav, straşnic, cumplit …   Dicționar Român