afurisire


afurisire
AFURISÍRE s. v. excomunicare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • afurisi — AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. tranz. (bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ refl. A se jura. – Din sl. aforisati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A afurisi ≠ a binecuvânta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • blestema — BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. tranz. A invoca urgia divinităţii împotriva cuiva. ♦ intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[prez. ind. acc. şi: blestém] – lat. pop. blastimare (= blasphemare). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • excomunicare — EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s.f. Acţiunea de a excomunica şi rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr o comunitate religioasă creştină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – v. excomunica. Trimis de ionel bufu,… …   Dicționar Român

  • procleţenie — PROCLEŢÉNIE s. v. afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, excomunicare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • procleţie — PROCLEŢÍE s. v. afurisenie, afurisire, ana temă, blestem, duplicitate, excomuni care, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • procleţire — procleţíre s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român