clorurare

clorurare
CLORURÁRE s.f. Reacţie chimică prin care se introduc unul sau mai mulţi atomi de clor în molecula unui compus organic. – v. clorura.
Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98

CLORURÁRE s. (chim.) cloruraţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cloruráre s. f., g.-d. art. clorurării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLORURÁRE s.f. Acţiunea de a clorura şi rezultatul ei; cloruraţie. [< clorura].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • clorurare — clo·ru·rà·re v.tr. TS chim. 1. introdurre atomi di cloro in un composto organico 2. depurare e potabilizzare con ipocloriti le acque contaminate da batteri {{line}} {{/line}} DATA: 1865 …   Dizionario italiano

  • clorurare — {{hw}}{{clorurare}}{{/hw}}v. tr. Trattare una sostanza con cloro o con un composto capace di cedere cloro …   Enciclopedia di italiano

  • cloruráre — s. f., g. d. art. clorurärii; pl. cloruräri …   Romanian orthography

  • cloruraţie — CLORURÁŢIE, cloruraţii, s.f. Clorurare. – Din fr. chloruration. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  CLORURÁŢIE s. v. clorurare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CLORURÁŢIE s.f. Clorurare. [gen. iei. / < …   Dicționar Român

  • monoclorurat — MONOCLORURÁT, Ă, monocloruraţi, te, adj. (chim.; despre substanţe, compuşi, molecule) Care are un atom de clor apărut prin clorurare. – După fr. monochloré. Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX 98  monoclorurát adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • clorurato — clo·ru·rà·to p.pass., agg. 1. p.pass., agg. → clorurare 2. agg. TS chim. di composto, contenente cloro | di sostanza, trattata con cloro …   Dizionario italiano

  • clorurazione — clo·ru·ra·zió·ne s.f. 1. TS chim. il clorurare e il suo risultato 2. TS farm. somministrazione di cloruri a scopo terapeutico {{line}} {{/line}} DATA: 1865 …   Dizionario italiano

  • clorator — cloratór s. n., pl. cloratoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CLORATÓR s. n. recipient pentru clorurare. (< rus. klorator) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • clorura — CLORURÁ, clorurez, vb. I. tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • clorurat — CLORURÁT, Ă, cloruraţi, te, adj. (Despre substanţe) Supus acţiunii de clorurare. – v. clorura. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”