clătina

clătina
CLĂTINÁ, clátin, vb. I. 1. tranz., refl. şi intranz. A (se) mişca (puţin, lin) într-o parte şi în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). ♢ expr. (tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a-şi mişca capul într-o parte şi în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. 2. refl. A şovăi în mers, în mişcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beţiei etc.). ♦ fig. A fi într-o situaţie critică, nesigură. 3. tranz. şi refl. A (se) mişca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti. – Din clăti.
Trimis de ibogdank, 19.11.2003. Sursa: DEX '98

CLĂTINÁ vb. 1. v. balansa. 2. a (se) mlădia. (Îşi clătina trupul.) 3. v. bălăbăni. 4. v. împletici. 5. v. cutremura. 6. v. zdruncina. 7. v. zgâlţâi. 8. (fig.) a zdruncina, a zgudui. (Mi-a clătina vechile convingeri.) 9. v. agita. 10. v. flutura. 11. v. clinti. 12. a (se) mişca, (înv. şi pop.) a (se) muta. (Nu se clătina nici o frunză.)
Trimis de siveco, 01.02.2009. Sursa: Sinonime

clătiná vb., ind. prez. 3 sg. clátină; conj. prez. 3 sg. şi pl. clátine
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CLĂTINÁ clátin tranz. A face să se clatine. /v. a clăti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CLĂTINÁ mă clátin intranz. 1) A se mişca uşor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se agita; a se cumpăni; a se cutremura. 2) A merge cu paşi nesiguri, împleticindu-se (de slăbiciune, de băutură etc.); a şovăi. 3) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a şovăi; a ezita; a se foi. /v. a se clăti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • clăti — CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. tranz. A curăţa rufe, vase etc., spălându le uşor cu apă, a limpezi într o ultimă apă curată; a clătări. ♦ refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. II. (Inv. şi pop.) 1. tranz. A clătina(1). ♦ (refl.) (Despre apă,… …   Dicționar Român

  • agita — AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin… …   Dicționar Român

  • cutremura — CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ refl. şi tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. refl. şi tranz. fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a… …   Dicționar Român

  • hlobăna — HLOBĂNÁ, hlóbăn, vb. I. tranz. (reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă ulubă (puţin folosit) + legăna. Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DLRM  HLOBĂNÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula. Trimis de siveco, 29.03.2008 …   Dicționar Român

  • zdruncina — ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. tranz. 1. A scutura tare, a zgâlţâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. fig. A clătina din temelii o concepţie, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a şubrezi. – et. nec. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • zgudui — ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ tranz. fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva. 2. tranz. fig. A emoţiona… …   Dicționar Român

  • zgâlţâi — ZGÂLŢÂÍ, zgấlţâi, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlţâna; a (se) cutremura. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZGÂLŢÂÍ, zgấlţâi, vb. IV. zgâlţâi (din… …   Dicționar Român

  • adia — ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. intranz. (Despre vânt) A sufla lin, uşor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde uşoare. 2. intranz. fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. tranz. (reg.) A mângâia, a atinge uşor. 4. intranz. (reg.) A clăt …   Dicționar Român

  • bălăbăni — BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) deplasa într o parte şi într alta, adesea cu mişcări legănate, şovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. refl. fig. (fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva… …   Dicționar Român

  • flutura — FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mişca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mişca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. intranz. (reg.; cu determinările din cap… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”