coarticulaţie

coarticulaţie
COARTICULÁŢIE, coarticulaţii, s.f. (fon.) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârşit. [pr.: co-ar-] – Din fr. co-articulation.
Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98

coarticuláţie s. f. (sil. co-ar-, -ţi-e), art. coarticuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. coarticuláţiei; pl. coarticuláţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COARTICULÁŢIE s.f. (lingv.) Producere concomitentă a mişcărilor articulatorii în emiterea unor sunete. [cf. fr. coarticulation].
Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN

COARTICULÁŢIE s. f. (lingv.) rostire concomitentă a sunetelor. (< fr. coarticulation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”