cobace


cobace
cobáce s.f. (reg.) 1. locuinţă izolată în munţi pentru ciobani; colibă. 2. (la pl.) clădiri de gospodărie; hleaburi, olete.
Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR

cobáce (-e), s.f.1. Colibă. – 2. Dependinţe. – var. (Trans.) cobaşe. sb. kòbača (Densusianu, Haţeg, 56; DAR). În Banat şi Trans. de Sud. Din aceeaşi familie par a face parte mai multe cuvinte, a căror legătură exactă este greu de definit: cobîlcer (var. cobîlşer), s.n. (Banat, scrumieră); cobîlteaţă, s.f. (coteţ de găini), pe care DAR îl pune în legătură cu germ. Kobel "colibă"; cobîrlău, s.n. (coteţ de găini; vizuină de urs); cobîrnă, s.f. (colibă); cobilete (var. copileţ), s.n. (nişă, firidă; colţ, ungher). Poate sînt în legătură cu colibă (vezi cuvîntul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.