coc


coc
COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus.
Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi răsucit la ceafă sau în creştetul capului; conci. – Din fr. coque [de cheveux].
Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX '98

COC s. (reg.) moţoc, (Mold.) conci, (Bucov.) cucui, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (Poartă un coc în vârful capului.)
Trimis de siveco, 22.02.2007. Sursa: Sinonime

COC s. v. cucui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

coc (bacterie) s. m., pl. coci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

coc (pieptănătură) s. n., pl. cócuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COC1 cocuri n. Pieptănătură femeiască realizată prin strângerea şi răsucirea părului la ceafă sau în creştetul capului. /<fr. coque
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COC2 coci m. mai ales la pl. Bacterie sferică sau ovală răspândită în sol, apă, aer, precum şi în organisme. /<fr. coccus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COC s.n. Pieptănătură femeiască, cu părul strâns sau împletit şi adunat pe ceafă sau în creştetul capului. [pl. -curi. / < fr. coque].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

COC s.m. (zool.) Bacterie de formă sferică. [< germ. Kokke, cf. gr. kokkos – boabă].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

coc s.n. 1. (reg.) parte a morii de vânt. 2. plevuşcă (peşti mici). 3. corb-de-noapte.
Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR

coc (-ci), s.m. Pasăre (Ardea nycticorax). – var. coacă. Creaţie expresivă plecînd de la imitarea cîntecului acestei păsări. – Der. cocă, s.f. (cioară, Corvus monedula); cocăi, vb. (a cotcodăci găinile). cf. cucăi.
Trimis de blaurb, 09.05.2007. Sursa: DER

coc (-curi), s.n.1. Chiflă. – 2. Pieptănătură cu părul strîns la ceafă, conci. Formaţie expresivă. cf. gr. ϰόϰϰος, lat. coccum (de unde mr. cocă "fruct" Pascu, I, 69, megl. cocă "cap"), alb. kok(jë) "cap", sard. kokka "pîine rotundă"), sp. coco "larvă; mărgea din mătănii", etc. Pentru mai multe ex., cf. DAR; Lacea, Dacor., II, 623; Iordan, BF, VI, 150); coacăză. Este mai puţin probabilă der. din fr. coque "coc" (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 323; DAR). cf. şi REW 2009. Der. cocă, s.f. (cocoloş făcut din pîine; chiflă; aluat; păpuşă; copil), cf. it. coccolo "copil", cuvînt din limbajul copiilor, care circulă şi în forma diftongată coacă; cocuţă, s.f. (chiflă; copil); cocoli (var. gogoli), vb. (Olt., a frămînta aluatul pentru a face prăjituri; a răsfăţa, a alinta; a răzgîia; a înfofoli), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, IV, 92), cf. it. coccolarsi "a face nazuri", Rovigo, cuculío "mîngîi"; cocoleală, s.f. (acţiunea de a frămînta aluat; acţiunea de a răsfăţa); cocoloş, s.n. (bulgăre, boţ; bilă, bulgăre, grunz; ştiulete de porumb; cucui) din cuvîntul anterior, cu suf. -oş; cocoloşi, vb. (a mototoli, a face cocoloş; a răsfăţa, a răzgîia; a înfofoli; a strînge, a stoarce; a strica o afacere; a trece sub tăcere un subiect), cf. mr. mi cuculescu "mă ghemuiesc"; cocoloşeală, s.f. (acţiunea vb. anterior); cocoaşe, s.f. (gheb), pentru a cărui formaţie cf. gogoaşe (mr. cucoaşe "nucă", cucoş "nuc"; după Puşcariu 390, din lat. *cocca); cocoşa, vb. (a încovoia; a curba; a deşela; a îmbătrîni); cocoşat, s.m. (care are cocoaşă, ghebos), pentru a cărui răspîndire în Olt., Munt. şi Dobr., cf. ALR, I, 41; cochiţă, s.f. (boabă; bob; grăunte); cococ, s.n. (Trans., gaură; cuvînt care nu apare în dicţionare cf. Enciclopedia romînă, III, 22); cocor, s.n. (bombare, umflătură, tumoare); cocoradă, s.f. (Trans., pesmet, prăjitură), a cărui formare pare a indica o contaminare cu paparadă. Corcoman, s.m. (în Trans. de Nord, coc caracteristic femeilor măritate), pus în legătură de DAR cu lat. *cocculus "melc", pare a se explica mai bine plecînd de la coc, cu suf. -man cf. şi colcovan, s.n. (Munt., grunz, bulgăre). Curculez, s.m. (gărgăriţă, Calendra granaria), explicat de către Scriban pe baza lat. curculio, pare a fi o der. ca cea anterioară (cf. cocor "umflătură"), cu suf. -ez; bg. kokolëza, kukulëza (urechelniţă) pare a proveni din rom. cf. şi cocon, cocîrlă (cocârlă), coclete, cocoţa, cucui. Din rom. provin mag. kóka "moţ, creastă" şi iud. sp. koko "coc". Coincidenţa lui a cocoşa "a deşela" cu rus. kokošiti "a asasina" (din rut. kokoš "a asasina", cf. Vasmer 594), pare cauzală.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

COC1 s. n. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi adunat pe ceafă, ori în creştetul capului. (< fr. coque)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

COC2 s. m. bacterie de formă sferică. (< germ. Kokke, gr. kokkos, boabă)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • COC — Saltar a navegación, búsqueda COC puede referirse a: C.O.C. o Corrosion of Conformity, banda hardcore punk y thrash norteamericana. COC Nederland, organización LGBT neerlandesa. Comité Olímpico Colombiano. Obtenido de COC Categoría:… …   Wikipedia Español

  • COC — can refer to: * Cost of Capital * The Call of Cthulhu role playing game * Canadian Olympic Committee The private, non profit organization representing Canadian athletes in the International Olympic Committee and the Pan American Games. * Canadian …   Wikipedia

  • Cốc Đán —   Commune and village   Country  Vietnam Province Bắc Kạn …   Wikipedia

  • CoC — may refer to: The calculus of constructions, a formal system used in logic, mathematics, and computer science The Call of Cthulhu The Call of Cthulhu role playing game Chamber of Commerce Council of Canadians Code of conduct (disambiguation)… …   Wikipedia

  • coc — Mot Monosíl·lab Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • cóc — Mot Monosíl·lab Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • coc — còc s.m.inv. BU var. → coke …   Dizionario italiano

  • coc — Coc, voyez Coq …   Thresor de la langue françoyse

  • coc|ci — «KOK sy», noun. plural of coccus …   Useful english dictionary

  • coc — an·ti·pneu·mo·coc·cus; chi·o·coc·ca; chlo·ro·coc·ca·les; chlo·ro·coc·cine; chlo·ro·coc·cum; chon·dro·coc·cus; chro·o·coc·ca·ce·ae; chro·o·coc·ca·les; chro·o·coc·cus; coc·ca·ce·ae; coc·ca·gee; coc·cal; coc·ce·ian; coc·ce·ian·ism; coc·ce·rin;… …   English syllables