cocotă


cocotă
COCÓTĂ, cocote, s.f. Femeie de moravuri uşoare; prostituată. – Din fr. cocotte.
Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX '98

COCÓTĂ s. v. prostituată.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cocótă s. f., pl. cocóte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COCÓT//Ă cocotăe f. Femeie de moravuri uşoare; prostituată. /<fr. cocotte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COCÓTĂ s.f. Femeie de moravuri uşoare; prostituată. [< fr. cocotte].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

COCÓTĂ s. f. femeie de moravuri uşoare; prostituată. (< fr. cocotte)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cocoţa — COCOŢÁ, cocóţ, vb. I. tranz. şi refl. A (se) urca pe ceva, a (se) aşeza pe un loc mai ridicat. ♦ fig. A promova într un post sau la o situaţie nemeritată. [prez. ind. şi: cocoţez] – et. nec. Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX 98  COCOŢÁ vb …   Dicționar Român

  • Cocotá —   Neighborhood   Country  Brazil State Rio de Janeiro State …   Wikipedia

  • cocota — (de «cocote»; inf.) f. *Cabeza. * * * cocota. (De cocote). f. vulg. Cabeza humana. || 2. ant …   Enciclopedia Universal

  • cocota — |còcó| s. f. [Brasil] Menina ou jovem bonita.   ‣ Etimologia: francês cocotte cocota |còcó| s. f. [Portugal: Trás os Montes] Cabeça ou nuca. = COCOTE   ‣ Etimologia: espanhol cocote …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • cocota — (De cocote). 1. f. vulg. Cabeza humana. 2. ant. cogotera (ǁ pelo rizado que cae sobre el cogote) …   Diccionario de la lengua española

  • cocota — s. prostituta. ❙ «...elegir una postal de cocota...» Manuel Longares, La novela del corsé, 1979, RAECREA. ❙ ▄▀ «La Consuelo es una cocota de postín que va con tíos de dinero.» 2. cabeza. ❙ «Cocota. vulg. Cabeza humana.» DRAE. ❙ ▄▀ «Agacha la… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • cocota — pop. Igual que Cocote …   Diccionario Lunfardo

  • cocótã — s. f., pl. cocóte …   Romanian orthography

  • căţăra — CĂŢĂRÁ, cáţăr, vb. I. refl. A se sui, agăţându se pe un loc înalt (şi abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [var.: (reg.) acăţărá vb. I] – cf. a c ă ţ a. Trimis de valeriu, 06.12.2004.… …   Dicționar Român

  • ţuţuia — ŢUŢUIÁ, ţúţui, vb. I. refl. A se cocoţa. [pr.: ţu ia] – Din ţuţui. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŢUŢUIÁ vb. v. căţăra, cocoţa, ridica, sui, urca. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ţuţuiá …   Dicționar Român