- cocoş
- COCÓŞ, (I, III, IV) cocoşi, s.m., (II) cocoaşe, s.n. I. s.m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roşie dezvoltată, cu cioc ascuţit şi cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ♢ expr. Cânta cocoşul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoşul roşu = povestire, întâmplare fără sfârşit sau neadevărată. ♦ (pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ♢ Compuse: cocoş-de-munte sau cocoş-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic şi puţin înconvoiat (Tetrao urogallus); cocoş-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei (femelă) brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. s.n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acţionate cu aer comprimat sau cu aburi. III. s.m. 1. (pop.) Partea centrală a miezului pepenului verde, mai dulce şi lipsită de sâmburi. 2. (reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. s.m. Categorie în care sunt încadraţi boxerii între 51 şi 54 kg şi luptătorii între 52 şi 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [var.: (reg.) cucóş s.m. şi n.] – Din sl. kokoši "găină".Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CAP-DE-COCÓŞ s. v. dulcişor.Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: SinonimeCOADA-COCÓŞULUI s. v. iris, stânjen, stânjenel.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeCOCÓŞ s. 1. (ornit.) (rar, adesea glumeţ) cucurigu, pintenat, (înv. şi pop.) cântător. (cocoşul este masculul găinii.) 2. (ornit.) cocoş-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoş-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoş-de-sihlă; cocoş-sălbatic v. cocoş-de-munte. 3. (bot.) inimă. (cocoş la pepenele verde.) 4. (tehn.) (Transilv.) scăpărătoare. (cocoş la o armă de vânătoare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCOCÓŞ s. v. coada-cocoşului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePICIORUL-COCÓŞULUI s. v. floare-de-leac, gălbenele, gălbenele de munte.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeTALPA-COCÓŞULUI s. v. piciorul-cocoşului.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimecap-de-cocóş (bot.) s. n.Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficcoáda-cocóşului (bot.) s. f.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficcocóş (la arme, ciocane) s. n., pl. cocoáşeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcocóş-de-mesteácăn s. m., pl. cocóşi-de-mesteácănTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcocóş-de-múnte s. m., pl. cocóşi-de-múnteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcocóş-sălbátic s. m., pl. cocóşi-sălbáticiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcocóş (cocóşi), s.m. – 1. Masculul găinii. – 2. Trăgaci. – 3. Floricele de porumb. – 4. Ansamblul celor patru bucăţi ale nucii. – 5. Prună putredă. – 6. Ştift, pivot. – 7. Proptea, reazăm, sprijin. – Mr., megl. cucot, cócut. Creaţie expresivă care se bazează pe strigătul cocoşului, cf. lat. coco "strigătul cocoşului" la Petronius, lat. med. coccus (› fr. coq), it. cocca "găină" (Battisti, II, 991), fr. cocorico, sp. quiquiriqui etc. Nu încape îndoială că în der. cuvîntului a influenţat sl. kokošĭ "găină". După mai mulţi autori, sl. este etimonul direct al rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (mr. şi megl. provin din sl. kokotĭ "cocoş"). cf. bg. kokoška "găină", sb. kokoš "găină", kokot "cocoş", pol. kokosz "găină", kokot "cocoş" etc. Kokoš cu sensul de "masculul găinii" apare totuşi în rut., slov., ceh., ca şi în mag. kakas, ngr. ϰοϰϰόσιον, alb. kokoš. Cel puţin o parte din aceste cuvinte poate proveni din rom. Ideea unei origini expresive a cuvîntului rom. a fost avansată de Puşcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine rom. cuvintelor mag., rut., slov. şi ceh., ca şi săs. Kokosch. Der. cocoşesc, adj. (de cocoş); cocoşeşte, adj. (precum cocoşii); cocoşar, s.m. (sturz, Turdus viscivorus), cf. bg. kokošar "şoim" (menţionat de DAR, însă care nu poate avea legătură directă cu rom.); cocoşel, s.m. (dim. al lui cocoş; pasăre de hîrtie; floricele de porumb; ştift, cui; nume dat mai multor plante); cocoşi, vb. (despre cocoşi, a călca găina; a se împăuna; a bate, a ciomăgi), în ultimul său sens confundîndu-se cu vb. a cocoşa, de la cocoaşe "gheb"; cocoşoaică, s.f. (plantă, Arum maculatum).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
